marți, 9 aprilie 2013

In proces cu dragostea

-                      Intrebarea se respinge, domnule procuror.
Expresia fetei lui lasa de vazut faptul ca nu era de acord cu acest raspuns, asa ca insista.
-                Am sa ma repet, domnule judecator, am intrebat martorul, daca se stie sau nu se stie de starea de sanatate a inculpatului!
-                      Domnule procuror, intrebarea se respinge. Daca vreti sa fie luata in calcul, reformulati.

Ar fi marait evident la el, dar stia ca nu poate sa se comporte asa, oricat de mult ar fi vrut. Inculpatul nu era pe deplin vinovat, desi victima avea cele mai multe dovezi pentru a afirma asta. Totusi, trebuia sa se tina cont de starea psihica a persoanei in cauza. Il privi pe Robert vizibil enervat, era avocatul inculpatului si ce facea? Nimic! Absolut nimic! Si nu era rolul lui de a interveni, dar nu i se parea corect! Nu era just sa cada totul pe umerii inculpatului, desi acesta avea si el vina sa, dar nu atat de mare.

-                            Intrebarea a fost cat se poate de clara, domnule judecator, apasa cuvintele privindu-l insistent. Nu putea sa ii faca asta.
-                               Se respinge! cuvintele clare si dure rasunara in toata sala.
-                               As putea sa stiu de ce? izbucni Ovidiu privindu-l fix in ochi.
-                      Intrebarea e  subliminala, asa ca se respinge. Doamna grefier, scrieti declaratia martorului: “ Stiu despre victima faptul ca munceste, dar nu stiu exact unde si de catre cine este angajat. Stiu acest fapt doar fiindca victima mi-a spus asta…”

Ovidiu il privi pe judecator fix cat timp dicta declaratia si tensiunea in sala era atat de evidenta, incat apasa umerii celor prezenti.
-                            As vrea sa intervin, domnule judecator. Ceea ce domnul procuror a spus…
-              Stati jos, ati avut timp sa vorbiti destul domnule Bracu. Cred ca avocatul dumneavoastra poate intreveni si nu domnul procuror, apasa ultimele cuvinte.

Ovidiu stia si el care ii era rolul, dar chiar si asa, cu toate astea si cu disputa evidenta dintre el si Sorin, nu putea sta indiferent. Stia si el de rivalitatea dintre Robert si Sorin, dar chiar si asa, Sorin nu putea sa ii faca asta! Chiar daca relatia lor se desfasura in afara tribunalului, putea sa tina macar putin cont, dar in loc de asta, abuza de puterea lui. Daca ar fi fost cinstit, Ovidiu ar fi recunoscut si faptul ca insista in a-l ajuta pe inculpat din cauza lui Robert si a sentimentelor pe care, candva, le avusese pentru acesta si care se parea ca mai ieseau putin la iveala. Totusi, comportamentul lui Sorin il deranja.

luni, 18 martie 2013

New York City



Viata este imprevizibila. In cateva secunde totul se poate schimba si nu ai timp sa realizezi ce si cum, caci deja s-a intamplat. S-a intamplat si nu mai poti sa dai timpul inapoi, asta este adevarul, te confrunti cu el, desi nu stii cand si cum a devenit asta realitatea ta. 

In inchisoarea de maxima securitate din New York City, un nou prizonier era incarcerat in viitoarea lui casa pentru urmatorii cativa ani. Sau cel putin asta se auzea, dar se mai auzea si faptul ca facea parte din Fortele Speciale, sau mai bine zis… Ca facuse. 

Antonio Ferovianny, fost agent special al Fortelor Speciale, ramura Servicii Secrete, tocmai pasea in celula sa. Nimic spectaculos nu se intamplase, datorita posibilitatilor tentante care il inconjurau fusese acuzat de tradare doar pentru un fleac. Acum urma sa isi petreaca ceva timp in acest spatiu deloc primitor si frivol.
Aceasta stire era deja pe buzele tutoror incarceratilor, Antonio fiind subiectul tuturor, sau cel putin cam asa se banuia. Era noua senzatiea si avea sa ramana pentru inca un timp. Interesul paznicilor pentru siguranta sa il facea sa ramana inca in lumina ochilor prizonierilor, asa ca nu a durat mult ca faima sa sa se raspandeasca deja si mai mult. 

Chiar si dupa bune zile petrecute in inchisoare, Antonio inca atragea atentia, desi tot ce isi dorea era sa treaca neobservat. Vroia sa ii studieze si sa il caute pe presupusul prizonier ce avea legaturi cu exteriorul. Dar dintre toti, numai unul ii atrasese in mod special atentia. Nu ii stia numele, nimeni se parea ca nu il stia. Nici macar paznicii, caci se zvonea ca numele trecut pe fisa acestuia era unul fals, insa i se spunea Hunter.
Englez la origine, acest Hunter se parea ca era unul dintre ‘’mai marii ‘’ inchisorii. El si inca vreo doi - trei se parea ca faceau legea pe acolo. Insa dintre toate aceste varfuri inalte ale inchisorii, Huner se parea ca era cel mai de temut. 

Dar, desi Antonio il suspecta si arata un interes evident pentru persoana sa, Hunter de abia il observa pe micul intrus al Fortelor Speciale. Dorea doar sa nu se amestece in cine stie ce treaba ca sa il incurce pe el. Caci asta, cu siguranta, nu ar fi trecut-o cu vederea. 

Hunter nu il ignora in mod intentionat pe Antonio, il considera doar inca un fund mergator care probabil, intr-o seara avea sa ii cada bine si ar dori sa faca sex cu el. Era doar o posibilitate foarte mare, dar momentan nu prezenta nici cea mai mica dorinta pentru acest gandacel. Blond, ce-i drept, iar lui Hunter ii placeau blonzii. Ar fi fost un corp destul de firav in bratele sale puternice, dar i-ar fi placut sa il atinga, pielea lui fiind mai alba in comparatie cu usorul bronz al pielii lui Hunter, buzele mici si rosii, in forma de cireasa perfecte pentru a fi sarutate si ochii mari si verzi in care te puteai pierde la nesfarsit. Da, era destul de frumusel si nu trecea chiar neobservat, dar momentan Hunter avea ceva mai important de facut decat satisfacerea carnala, desi poate, gandul de as infinge dintii si penisul in el, ii cam facea sangele sa fiarba.

In timp ce Antonio isi creea legaturi tot mai stranse cu tot mai diferiti prizonieri, Hunter incerca sa afle ce se petrece afara. Nu ii fusese greu sa se impuna in inchisoare, chiar si cu maxima securitate de acolo, iar odata ce pusese mana pe planul inchisorii stia si cum sa iasa, trebuia doar sa astepte momentul potrivit. Nu trebuia neaparat sa scape de acolo, putea sa iasa si pe o cale mai formala, dar vroia totusi sa aiba o siguranta in caz de orice. Nu putea pleca acum cand cei de afara stiau ca el e prins in lanturi in aceasta inchisoare si nimic si nimeni nu va putea sa il scoata de aici. Pacat ca inamicii sai au fost chiar atat de naivi incat sa creada ca el, Hunter, va fi asa usor de invins. 

La drept vorbind, Hunter era unul dintrei cei mai mari mafioti ai lumii, numele sau era stiut de toti cei care se temeau de mafie si stiau cu ce se mananca asta. Intr-o disputa avuta pe tema teritoriilor dominate din lume, mai multi s-au pus de acord sa il elimine, sau cel putin sa il scoata din joc. Dar Hunter se scosese singur din joc, lasand in urma sa un descendent, iar planul inamicilor se naruia chiar in fata lor fara ca acestia sa isi dea macar seama. Degeaba se bazau ca Hunter e lipsit de putere in inchisoare, degeaba credeau ca sunt in siguranta, caci nu era asa. Oamenii lui Hunter erau peste tot, oriunde si oricand, iar acesta astepta doar momentul sa isi faca aparitia, doar un singur si oportun moment. Dar nu acesta era subiectul care il preocupa pe englez, el avea alte treburi mai importante, faptul ca isi lua vacanta la inchisoare il facea sa se mai relaxeze, dar problemele erau in continuare prezente. Extragerea petrolului il ingrijora si vroia sa iasa mai repede ca sa se asigure de succesul acestei afaceri. 

Dupa vreo doua saptamani se auzea faptul ca Antonio inca facea parte din Serviciile Speciale, iar pe Hunter l-a cam enervat acest fapt. Pustiul deja devenea o problema in sine. Daca pana acum l-a ignorant, acum il enerva. Nu era niciun pericol, dar il deranja prezenta lui, era asemeni unui tantar, este oarecum inofensiv si poti sa il zdrobesti foarte repede, dar totusi, uneori lasa urme enervante. Era satul sa auda vociferari despre italian si cum toti salivau dupa el, era chiar plictisit si deja stia ca pustiul si-o luase in cap, acum se credea regele inchisorii.

In schimb, desi toate aceste vociferari il cam sacaiau, a fost ceva ce i-a atras atentia. De ce un tanar de doar douazeci si unu de ani, asa cum era Antonio, facea parte din Fortele Speciale, ba chiar Serviciile Secrete? Intrebarea asta nu si-o pusese si acum aflase raspunsul. Pe langa aptitudinile pe care le prezinta orice agent al Fortelor Speciale, Antonio avea un auz fin, foarte fin ce le era de folos. Informatiile le primise Hunter chiar in ziua in care avea sa vorbeasca cu acest mic gandacel blond. 

O luase spre dusuri, avand un prosop pe umarul stang si un tricou gri – ce facea parte din uniforma inchisorii – in mana dreapta. Intrase in respectiva camera unde erau dusurile comune si ranji vazandu-o pe mica vedeta blonda. Il privi lingandu-si buzele si mersese spre dus. Se dezbraca, lasand la vedere corpul sau lucrat perfect. Era inalt si chiar il amuza faptul ca gandacelul era asa micut, dar ii si placea, desi nu vroia sa se gandeasca la asta. 

- Am auzit ca ai un auz fin.
I se adresa sprijinindu-se de perete si privindu-l. Peretii ce desparteau dusurile erau falsi si nu ajungeau pana in tavan, daca aveau aproximativ un metru jumatate.
- Cam asa ceva.
Vocea plictisita si increzuta a lui Antonio nu trada cine stie ce emotie si desi ar fi vrut sa se intoarca spre Hunter si sa il observe mai bine, statuse cuminte spalandu-se in continuare.
- Si noaptea ce faci? Stai si asculti cum se fut astia pe aici? Nu e deranjant?
Ranjetul de pe chipul englezului il deranja pe Antonio, desi nu se uita direct la el, ii observa oarecum pozitia corpului si expresiile chipului.
- Poate ca sunt chiar ocupat.
Hopa! Sa fi fost acest italian doar o micuta tarfulita? Uhm… si el sa nu fi aflat? Nu, ar fi fost imposibil, pe aici misuna orice informatie, fie ea cat de banala, mai ales atunci cand e vorba de sex. Pana si Hunter incercase sa ascunda acea idila cu unul dintre gardieni, nu vroia sa se lege la cap, si tot nu reusise, iar gardianul sfarsise prin a fi violat de multi dintre prizonieri. Nasol pentru el.
- Inteleg… Si care-i tariful?
Acum Hunter zambea de-a binelea. Ii facea placere sa ii zdrobeasca, sa ii umileasca si sa ii enerveze pe cei mai mici ca el, trebuiau sa isi stie bine locul si ceva ii zicea ca acest Antonio  nu prea statea pe locul care i se cuvenea.
- Tariful meu? Mult prea mare ca tu sa il poti plati.
Ei bine, cu asta chiar l-a sictirit pe Hunter. Se credea istet cu o astfel de replica? Chiar deloc. Ba chiar Antonio incerca sa ii atraga atentia, dar Hunter il privea plictisit, totusi o urma de zambet exista pe buzele sale.
- Bine, buburuza, poate o sa vrei sa incerci intr-o buna zi, iar asupra tarifului, negociem noi.
Ii spuse pe un ton amuzat. In urmatoarele minute se spala si se imbraca cu hainele curate pe care si le adusese si isi lua prosopul si isi stransese celelalte haine si din greseala, luase, din pura neatentie, si alte haine si alt prosop. 

Il saluta pe Antonio care statea cu spatele si iesise din dus. Urmatoarea oprire a englezului fusese in propria celula unde se tranti pe pat, privind tavanul si ranjind cu adevarat. Trebuia sa recunoasca acum, cand putuse sa ii vada corpul gol, ca italianul arata chiar bine, mult prea bine si se intreba daca chiar era adevarat faptul ca nu fusese gustat de nimeni de pe aici. Insa…daca nu fusese, asta nu insemna ca nu putea fi in continuare. Dar… Cine spunea ca Hunter avea sa fie cel care va gusta din marul interzis, cand Antonio se afla acum la dusuri gol fara vreun articol de imbracaminte pus la dispozitie? Gandul asta il facuse pe Hunter sa se incrunte .
Se ridicase de pe pat mergand cu pasi marunti si gandindu-se intens la asta. Nu era momentul sa isi faca griji, era doar o bucata de carne. Bine, una futabila, excesiv de buna, dar… Grr! Nu putea sa se concentreze si avea, cu siguranta, mult mai multe de facut in acea zi decat sa se gandeasca la acel pusti.
Dupa aproximativ o ora lua un prosop si merse spre dusuri. Avea acelasi aspect ca de obicei, acel aer periculos il insotea oriunde si nu avea de gand sa scape de el. Intrase in dusuri si zambi vazandu-l pe Antonio. 

Italianul il injurase in mintea sa in toate limbile si modurile posibile si imposibile, pe care le cunostea si pe care le inventase pana in acel moment. Nu putea crede ca tipul ala era chiar atat de idiot si parea chiar cu capul pe umeri. Dupa ce ca il jignise, acum il mai lasa si gol aici, unde putea fi vazut de oricine si… Cine stie ce altceva i se putea intampla. Avusese doar noroc. Pur noroc ca nu patise nimic nasol.
Il tintui cu privirea pe Hunter si mai ca ar fi facut ingrozitor de urat, dar… Tocmai fusese luat pe sus, nici nu relizase cand prosopul ala a fost pus pe el si era azvarlit pe umarul lui Hunter. Ce umilitor!
-   Pezzo de merda!!!

Rasul lui Hunter atrasase si mai multe priviri, dar nimeni nu a avut timp sa analizeze ce se intampla caci alarmele au inceput sa sune intr-un mod asurzitor. Un atentat? Un fugar? Sau… Un incendiu?
Ranjetul englezului si relaxarea lui pe langa toata acea agitatie era garantia faptului ca stia ce se petrece, ba chiar ca fusese implicat. Mersese relaxat spre celula sa in timp ce paznicii si prizonierii alergau in toate partile. Antonio se zbatea pe umarul sau, dar nu avea sanse sa scape. Il tranti pe patul de jos al celulei sale si ranji la el. Il amuza sa il vada asa speriat si confuz. Era un deliciu total.

- Imi place sa te zbati, o sa vezi cum o sa se zbata si altceva in tine.
Ii spune in timp ce buzele sale se arcuiau intr-un zambet care il facea pe Antonio sa inghita in sec, dar in acelasi timp sa isi linga buzele si sa si le muste. Tipetele din afara celulei si interventia unuia dintre colegii lor strigandu-le sa se grabeasca sa iasa sau sa fuga, parea ca nu ii afecteaza. 

Antonio se incrunta si dadu sa comenteze, dar Hunter facu un gest cu mana care il facu sa taca. Pozitia brunetului il deraja pe Antonio, nu avea sa il lase sa faca ce vrea, desi il tenta enorm de mult gandul de a se afla in bratele barbatului. Nu stia nimic despre el si chiar il banuia ca fiind unul dintre cei mai periculosi prizonieri de acolo, dar chiar si asa… Toate aceste mici pericole ii starneau adrenalina. Auzul sau era perfect constient si realiza ce se petrece afara si auzea totul, dar ceva din relaxarea lui Hunter il facea si pe el sa fie relaxat. 

Din ziua in care il vazuse plimbandu-se cu gasca de indivizi periculosi prin intreaga curte protejata, Hunter ii atrase atentia, nu vroia sa recunoasca, dar atractia pe care o avea Hunter asupra tuturor, era exercitata si asupra lui. Si apoi, cine era Antonio sa nu fie atras de frumusetea lui Hunter, o frumusete contaminata de pericol, dar in acelasi timp excitanta si innebunitoare. 

Antonio nu putea spune ca nu stia placerea pe care un barbat putea sa i-o creeze altuia, o simtise si o gustase din plin, iar gandul ca Hunter putea sa ii creeze acea placere il innebunea si il facea sa se excite. Evident, nu putea sa spuna ca era de acord sa faca sex cu orice barbat, nu cu orice sau cu oricine. Si apoi, Hunter nu putea fii comparat. Cel putin nu in momentul acela in care se dezbraca si nu de catre Antonio.
Tricoul lui era deja pe jos, iar cand se asezase si englezul pe pat, spatiul devenise incredibil de intim si sufocant de placut. Ii simtea respiratia rece pe gat si il facea deja  sa transpire. Zambetul jucaus de pe buzele lui ii dadea senzatia ca Hunter stia ce gandea in acel moment, iar acest lucru il facea pe Antonio sa se stanjeneasca.

Atinge… Tot ce vrei. 

Vocea usor guturala si sexi ii faceau inima sa pompeze sangele mult mai repede. Isi muscase buza si isi pusese mana pe abdomenul bine lucrat al brunetului. Uitase de tot, de incendiu, de infernul de afara, de umilinta pe care i-o crease, acum erau doar ei doi… Fara alte ganduri sau prejudecati.
Englezul ii atinse talia si il trase mai aproape de el ridicandu-i tricoul usor si atingandu-i pielea fierbinte cu mana lui rece. Zambi satisfacut de senzatia pe care o avea in timp ce il atingea. Avea o piele fina si calda ce ii excita pe brunet. Ii mangaie spatele privindu-l in ochi, fara sa il scape o singura secunda, atentia lui fiind toata indreptata asupra sa. Si parca era facut ca acele clipe sa fie ale lor, caci nimeni si nimic nu ii deranja in acel moment. 

In timp ce respiratia calda si placuta a lui Antonio se lovea intr-un mod intim de buzele lui Hunter, mana brunetului il lasa gol in fata sa. Ii placea perfectiunea corpului sau, nu foarte firav, dar nici foarte atletic. Curbele corpului sau erau facute sa fie mangaiate si sarutate, iar acest lucru ii placea la nebunie brunetului. Ii muscase abdomenul lasand un semn dragut si obtinand un oftat de placere din partea blondului. 

- Iti place? Ai mai facut-o?

Il privi si observa cum i se coloreaza obrajii. Antonio aproba si se parea ca ii era putin teama sa ii raspunda la cea de-a doua intrebare. 

-  Da, mai… de mult.

Hunter aproba zambind in continuare si amuzandu-se in sinea sa de naivitatea blondului. I se parea din ce in ce mai greu sa creada ca el chiar era un agent al Fortelor Speciale, dar nu vroia sa se gandeasca la asta acum. Acum avea sa il aiba, sa isi infinga organul in el si sa simta amandoi doar placere. Pura placere.
Ii atinse fundul, strangand de fesele rotunde si sarutandu-i, pentru prima data, buzele. Era un sarut placut, dar nicidecum bland. Se parea ca brunetul chiar vrea sa il consume pana la ultima picatura pe Antonio, iar acesta il lasa cu buna stiinta si cu buna voie.

Ii masa fundul si picioarele in timp ce buzele lor erau ocupate. Gemetele placute ale lui Antonio erau auzite doar de Hunter, iar satisfactia celui din urma era enorma. Se parea ca ii placea cam mult sa il faca pe Antonio sa se simta asa, excitat si dornic de mai mult si se parea ca incepea sa aiba un interes destul de mare pentru micutul gandacel blond. 

Zambi usor in timp ce ii saruta umarul si musca usor. Ii facea placere sa ii simta degetele in par, jucandu-se si tragand usor de suvite, dar Hunter stia ca va veni in curand clipa in care i-o va trage tare, va geme intr-un stil barbar si va cere mai mult si mai mult, dorind sa atinga placerea maxima. Gandul asta ii facea organul sa pulseze entuziasmat. Oh, si cat de entuziasmat era Hunter!

Ii atingea incet cu doua degete intrarea si observa roseate din nou in obrajii italianului. Presa putin si isi musca buza usor in timp ce unul din degetele sale intra incet. Antonio se incordase, dar in curand se relaxa din cauza soaptelor suave si a atingerilor placute ale lui Hunter. Nu stia nimic despre brunet, nici macar numele sau si totusi, se parea ca il vroia, sau cel putin corpul sau ii cerea atentia in mod disperat, iar el… Nu avea vointa sa se opuna. Nu vroia sa o faca!

In curand trei dintre degetele lui Hunter se miscau in voie in interiorul blondului, creandu-i senzatii uluitoare si facandu-l sa scoata sunete innebunite, care, la randul lor, il innebuneau si pe brunet.
Corpurile lor goale se lipeau perfect si Antonio nu isi amintea cu exactitate cand brunetul isi scoase pantalonii si isi lipise organul de fundul sau, frecandu-se incet. Dar, isi amintea cu precizie senzatia si placerea pe care o ofereau buzele sale . 

Relaxeaza-te.
Ii sopti in timp ce ii musca usor gatul si inainta incet in el. Senzatia aceea pe care i-o creea peretii anusului strangandu-se in jurul penisului sau il facu sa geama. Deci nu mai fusese futut de ceva vreme, avea sa vorbeasca despre asta, era chiar incitat de subiect, dar nu acum. 

Respiratia lui Antonio deveni sacadata si ii strangea, asa cum prevazuse, parul ceva mai mult, uneori ii mai apuca si umerii strangand sau zgariind, dar pe brunet nu il deranja, ba din contra, il facea sa se simta incredibil de bine. Urmele sexului erau satisfacatoare! 

Dupa cateva secunde, timp in care Antonio se relaxa cat de cat, Hunter incepu sa se miste incet la inceput, creandu-si drum in interiorul stramt si fierbinte al blondului. Ii atinse spatele cu o mana si cu cealalta fundul, strangand usor de fese si miscandu-se ceva mai rapid. Il trase in bratele sale, obtinand ca premiu un geamat lung si incredibil de sexi. Ii musca buzele sarutandu-I si adresandu-i cateva cuvinte dulci. 

- Corpul tau striga dupa mine! Ma vrea… in tine tot mai mult … si mai mult.
Ii soptea in timp ce se izbea cu putere de fundul sau. Avea sa ramana vanat, dar pretul placerii era mic pe langa ceea ce ii oferea acum Hunter. Gemea asa frumos, agatandu-se de gatul lui si cerand sa nu se opreasca. 

-  Nu…ah…ad…da…ah..hm…ac~acum….M~ma…Mai ta~tareee!
Asta il facea pe Hunter sa vrea sa Il futa non stop. Nu ca l-ar fi deranjat si… Nici nu era imposibil. Organul intarit al lui Antonio se freca de abdomenul brunetului, creandu-le amandurora o placere pura. Nu dura mult, pana cand Hunter intra cu o forta mult mai mare in Antonio, atingand acel punct al lui si ejaculand. Sperma iesind imediat din interiorul blondului si murdarindu-i picioarele. Se sincronizasera perfect, caci exact in acelasi moment abdomenul lui Hunter fusese pata de lichidul vascos si albicios, dovada a atingerii placerii de catre Antonio. 

Brunetul il mangaia incet avand pe buze un zambet in timp ce Antonio nu dorea deloc sa se dezlipeasca de corpul acela fierbinte, care il facuse sa vibreze acum o secunda. Vacarmul de afara se mai potolise, dar inca era galagie, ceva mai atenuata, dar totusi existenta.

Acum erau legati, amandoi stiau asta. Legati intr-un mod intim si placut unul de altul, dar le placea mult asta. Se parea ca si corpurile lor erau de acord, caci nu pareau a vrea sa se desparta. Se asezasera unul langa altul, stand imbratisati si privindu-se. 

Brunetul ii atinse incet chipul si zambi, iar Antonio ii inapoie zambetul. Se simtea obosit, consumat cu adevarat, dar nu vroia sa doarma, doarea sa profite inca de acele momente. Hunter era bland acum si atent cu el si il placea sa ii vada interesul atat de prezent.

Fusese trezit din contemplare de buzele brunetului care erau acum calde. Inchise ochii simtindu-se bine si avand o satisfactie interioara mare. Il imbratisa si la randul sau fusese strans in brate. In scurt timp adormi fara vointa sa. 

***

Senzatia materialului din care era confectionata camasa si parfumul puternic si dulce erau singurele amintiri pe care Antonio le mai avea din acea noapte. Se trezi in propria lui celula, pe patul sau, imbracat si invelit. Nu isi amintea cand se intamplase asta si probabil dormea cand Hunter il adusese aici. Dar nu intelegea exact ce se petrecuse… Asteptase in acea zi sa il vada pe Hunter in curtea interioara a inchisorii, dar acesta nu aparu, nici in acea zi si nici in celelalte. Sentimentul pe care il avea atunci ca si acum, nu era altceva decat o disperare tacuta si sfasietoare. Dezamagire…

Faptul ca Hunter fusese eliberat il facea totusi sa zambeasca, dar in acelasi timp sa fie trist. Cu cat zilele treceau mai repede cu atat isi dadea seama mai greu ca totul se terminase, cand nici macar nu avusese timp sa inceapa. Il deranja asta. Nespus de mult si era trist, nu vroia sa fie si nu vroia sa intrebe de brunet, era de ajuns ca ceea ce se intamplase nu adusese nimic bun. Chiar daca amintirea acelei nopti ii revenea de fiecare data cand inchidea ochii, blondul nu mai vroia sa se gandeasca la asta. 

Stia ca in curand avea si el sa plece de aici, superiorii sai spusesera ca nu avea sa stea mai mult de jumatate de an in inchisoare, asa ca trebuia sa aiba rabdare, sa isi continuie cercetarile si sa lase de-o parte sentimentele si gandurile. Dar cu cat incerca cu atat devenea mai confuz. 

Era in celula sa citind aparent plictisit o carte, dar era atent la tot ce se discuta in inchisoare. Cauta presupusii suspecti, incerca sa isi mentina timpul ocupat facand ceva cat de cat bine. 

-    Antonio Ferovianny!
Ridicase capul si privi spre paznicul ce se sprijinea de gratii. Lasa cartea de-o parte si se rdica de pe pat apropiindu-se de el. 

Strange-ti lucrurile. In curand vei fi eliberat. 

Se incrunta privindu-l si vrand sa se asigure ca nu glumeste, dar… Chiar nu glumea. Dar nu trecusera nici macar trei luni de cand fusese inchis, se intamplase oare ceva la Fortele Speciale? 

Oricum, nu statuse prea mult pe ganduri si isi luase putinele lucruri mergand apoi cu paznicul si trecand peste formalitatile necesare. In curand fusese declarat liber si fusese condus in afara inchisorii. O masina il astepta si recunoscu ca este de la sediu. Urca si fusese intampinat de unul dintre superiorii sai. Aflase ca cineva il solicita pe el pentru o misiune pe termen nelimitat. Nu ii convenea foarte mult de aceasta misiune misterioasa si mai ales ca era pe un termen nelimitat. 

Barbatul ce il solicita avea in jur de treizeci de ani si il chema Jonathan Rifts, nume ce il facu sa se incrunte. Intelegea faptul ca Serviciile Speciale lucrau intr-un mod ciudat si se implicau de multe ori cu mafia, dar acum ce ii facea sa accepte sa lucreze cu cineva a carui nume reprezenta insusi pericolul? Nu stia prea multe despre tipul asta, doar ce stiau si ceilalti.

In aceeasi zi fusese instalat in casa, sau mai bine spus, fortareata barbatului respectiv. Avusese casa si servitorii la dispozitie pana seara tarziu cand acesta venise acasa. Nu il cunoscuse si tocmai se indrepta spre biroul acestuia. Avea sa il slujeasca, asa cum i se ordonase, pe termen nelimitat. Dar ce inseamna aceasta slujire? De ce nimeni nu ii explicase ce trebuia sa faca? Si de ce avea atatea emotii?

Inghitise in sec si isi musca buza. Poate al saselea simt o luase razna, dar ceva ii zicea ca un anume lucru nu e chiar in regula. Se incrunta si batu la usa, primise aprobarea de a intra si apasa pe clanta. 

Dupa cum se spune, viata este chiar imprevizibila, lucrurile se intampla atat de rapid, incat nu iti dai seama. Lucruri riscate, tentante si cu adevarat excitante, periculoase, dar in acelasi timp, nespus de frumose. Lucruri de care Antonio nu se insela deloc in acel moment. 

Inghitise in sec apropiindu-se de birou si nefiind sigur de ce sa spuna sau sa intrebe. In schimb, stiuse ca se luminase la fata, iar zambetul barbatului brunet din fata sa ii facu inima sa stagneze pentru o clipa nespus de lunga. Jonathan Rifts, unul dintre cei mai periculosi mafioti, unul al carui nume facea pe oricine sa se cutremure, era fix in fata sa, avand acelasi ranjet sexi si pervers. Avea aceeasi postura periculoasa si tentanta si exercita aceeasi atractie pe care o observase din prima zi in care il vazuse. Inca nu intelegea de ce i se spunea Hunter, cand el era insusi un premiu pentru diferiti vanatori, iar el, Antonio, ar fi fost dispus sa il vaneze la nesfarsit.

Brunetul se ridica de pe scaun fiind destul de amuzat, se apropie de blond, dar nu foarte mult. Se sprijini de biroul din fata lui si intinse mana spre Antonio. Il trase aproape de el, inconjurandu-I talia cu manile si ranjind. Ii saruta buzele apasat si musca de ele, fiind insetat nespus de mult dupa Antonio. 

-          Bun venit in Paradis.