miercuri, 19 decembrie 2012

Douazeci si patru de zile

A doua parte




Talo apuca strans perna si ofta lung privind plasma pe care derulau imagini la neincetat. Mintea lui déjà o lua razna, acum nu mai era deloc sigur de ce vroia sa faca si de ce trebuia sa faca. Vorbise cu Mario la telefon si il asigurase ca totul decurgea conform planului. Dar nu era asa. Nimic nu era asa. Il enerva totul si il deranja totul. Vittorio daca ar fi fost indragostit asa cum ar fi trebuit, ar fi stat acolo, nu? Ar fi dat dracului orice misiune si ar fi stat alaturi de el… Dar nu o facuse. Apoi faptul ca el se simtea atras de brunet nu era bine, nu era deloc bine. Si inca un lucru care il deranja asa mult era faptul ca lui Mario chiar nu ii pasa de faptul ca el se culcase cu Vittorio. Nici macar nu ceruse o informatie sau ceva in genul. Asta il deranja terbil.

O fi fost Vittorio mafiot, dar cel putin stia cum sa se poarte. Poate era un mincinos, de fapt cu siguranta era. Talo era constient de asta, dar totusi nu putea sa ignore faptul ca ii placea sa vada ca Vittorio era asa atras de el si il vroia. 
 
Pufni si se ridica de pe canapea, apoi hotari sa faca o baie. Se spalase vazand in oglinda pe post de perete din baie toate semnele si muscaturile pe care le avea pe corp. Zambise si apoi se strambase. Nu, nu trebuia sa ii placa. El trebuia sa il distruga pe Vittorio. Sa il omoare. Asta era misiunea lui. Asa stabilise. Totul era foarte clar. 
 
Si la naiba! Doar se gandise la posibilitatea sa il placa pe Vittorio. Ba chiar se simtise atras de tot ce ziceau cei din Brigada despre el. I se paruse fascinant si chiar atragator, chiar si cu impulsurile lui stupide pe care le facea si din cauza carora intra in probleme. Asa cum era acum. Gandul ca era un impuls de-al mafiotului il enerva la culme.

Iesi din baie infasurat intr-un prosop si isi musca buza. Nu, nu era Vittorio chiar atat de stupid incat sa se casatoreasca doar din cauza unui impuls!

Intre timp, in Rusia Vittorio tocmai se trezea in bratele uneia dintre fetele pe care le cunoscuse intr-o seara precedenta la petrecea la care asistase. Telefonul ii suna si asta l-a facut sa injure nervos. 

- Da! Da! Nu, nu idi... Ce? S-a aflat? Huh? Eh, nu stiu... E in Italia. Nu, nu imi pasa.

Injura in gand si se ridica in sezut. Cearsaful cazu dezvelindu-i corpul intretinut si fara cusur.

- Imbraca-te si iesi de aici.

Vocea cu care ii vorbise fetei ii demonstra acesteia ca pasiunea din noaptea trecuta se terminase. Asa era cu toti, nimic nu era nou. Isi trase lenjeria intima pe ea si apoi rochia mulata.

- Stii unde ma gasesti, scumpule. 
 
Ii spune inainte sa iasa, dar era sigura ca Vittorio nici nu o bagase in seama. Asa se intampla cu cei de seama lui. Nu le pasa. Erau inumani, doar se prefaceau ca simt si ei ceva. 

In urma brunetei, Vittorio se spala si isi lua un halat pe el, trantindu-se pe pat si sunand la Service Room si comandandu-si ceva de mancare in camera si apoi isi aprinse o tigara. Doua batai in usa il avertizau ca secretarul sau era deja acolo. Mormai un intra si mai trase din tigara pe care o avea in mana.

- Domnule, aveti o intalnire cu Bellcacio fix peste o ora, apoi la ora douasprezece trebuie sa va intalniti cu fratele dumneavoastra si cu clanul Megliolo . 
 
Se stramba si aproba, secretarul isi aranja ochelarii pe nas si il privi usor incruntat.

- Domnule, in legatura cu zvonul care circula, referitor la casatoria...

- Micul meu dejun nu a ajuns?

- Ma duc sa verific, domnule!

Stinse tigara in scrumiera si il privi pe secretar, apoi se stramba. Era asa stupida treaba asta, incepea sa il deranjeze. Vroia sa il tina pe Talo departe de chestiile astea, il vroia pentru el, dar nu vroia sa renunte la stilul lui de viata si sa ii fie fidel doar lui Talo, suna ca o pedeapsa pentru eternitate. 

Ofta, dandu-si parul peste cap si zambi usor cand vazu micul dejun sosind pe o masa speciala. Se ridica si isi dadu jos halatul luandu-si un tricou si o pereche de pantaloni. Dupa ce manca, hotari sa il sune pe Talo, dar nu raspunsese, lucru care il enervase cumplit. Ce facea? Cu cine era? Injura, apoi arunca telefonul undeva pe pat si se pregati pentru intalnirea pe care o avea. 

Isi luase ca de obicei un costum gri metalizat, camasa alba si cravata de un mov pal. Iesi din hotel insotit de inca sapte oameni, unul ii deschise portiera la masina si acesta intra. Apoi masina porni, urmata de alte patru. 
 
*

In acelasi timp in care Vittorio se plimba pe strazile Rusiei, Talo iesea dintr-o cladire pe care scria cat se poate de mare: Firma Bellcacio. Zambi si isi trecu degetele peste buze. Chicotii si privi in stanga si in dreapta. Ce? Ii placeau hainele firmei, de aceea avea si multe sacose cu lucrurile achizitionate de acolo.

*

- CE?! Cine v-a zis asa ceva? E imposibil! Nu am fost in Italia decat in vacanta! Atata tot!

- Prostii, domnule Ferivolle. Am fost informati din surse foarte sigure ca nu pentru asta ati fost in Italia, ci pentru alte treburi, total… Neadecvate. Si raspunsul este nu. Nu accept sa spal bani in firmele mele pentru cineva ca… Care nu stie sa se poarte cu posibili parteri. Mi-a facut placere, domnule… Sau nu. 

Vittorio se ridica nervos si il privi pret de o clipa pe Bruno Bellcacio si in gandul sau in acel moment, italianul ar fi fost mancat de viermi. Zambise fals si iesi ca o tornada din biroul acestuia. Venise in Rusia pentru un refuz? Asa ceva nu avea sa fie trecut cu vederea de cei din clan. Injura si mai tare si lovi cu pumnul peretele din dreapta lui.

Bellcacio era una dintre cele mai mari firme de pe mapamond, iar daca banii din mafie ar fi fost spalati in firmele lor, totul ar fi fost perfect. Pe langa faptul ca ambele parti ar fi avut de castigat, era o treaba sigura si aproape „curata”, sau cel putin apropiata. Ofta si injura. Pariase mult pe decizia asta, era absolut sigur. Ce naiba facuse? Doar... Cine in Italia ar fi reusit sa afle de ce se afla el acolo?

Ofta si intra in masina furios. Ii spusese soferului unde sa il duca si se lasa pe bancheta incercand sa gandeasca. Daca banii nu ii erau spalati, ii erau inutili. Deja firmele pe care le avea nu faceau fata si un profit atat de urias ar fi fost prea evident.

Telefonul ii bazaia in buzunar si injura iar. Raspunsese fara chef si chiar inainte sa zica ceva, interlocutorul inchisese. 

Isi musca buza nervos si privi spre ecran. Daca asta se petrece, inseamna ca e grav si e un atac direct. 

- Cine dracu’ poate sa faca asta?

Daca toate bancile in care isi avea banii incepeau sa dea faliment sau sa ii dispara unii din oamenii care erau conectorii intre el si... Toate punctele pricipale cu care detinea afacerea cu spalarea banilor era... Ingrozitor.

- Cred ca trec printr-o criza, spuse si isi aprinse o alta tigara. Daca nu facuse atac de cord pana atunci, era tot posibilul sa il faca de acum inainte.

Dupa cateva zile se intoarse in Italia, lasand treaba pe seama fratelui sau. Intrase in apartament si zambi slab vazandu-l pe Talo dormind pe canapea. Era cam dezordine in camera, dar banuia ca nu era ceva chiar atat de neobisnuit avand in vedere cati ani avea Talo.

Isi desfacuse nodul la cravata si se aseza pe un fotoliu oftand si privindu-l pe Talo. Daca ar lua toate posibilitatile in calcul... Grr! Dar nu putea fi asta, doar aflase tot, nu avea ce sa ii scape, nu? 

Isi aprinse o tigara urmarind cum doarme sotul sau. Se lasa pe fotoliu si inchise ochii, adormind si el in curand. Tigara se stinse in mana lui si cazu apoi jos.

Talo se trezi mormaind cuvintele neintelese si tresari speriat cand il vazu pe Vittorio in fotoliu. Zambi smechereste si isi trecu limba peste buze. Acum ar fi un moment potrivit pentru a-l extermina. Doar un cutit in gat si gata! Prea simplu... Un glont, ceva?

Chicotit si aproba, da... Se apropia momentul cu pasi rapizi, dar pana atunci...Putea profita de situatie. Isi dadu jos tricoul si isi descheiase pantalonii. Se ridica din pat si bau putina apa, deoarece avea gatul uscat... Isi umezi buzele cu limba si se apropie de Vittorio.

Mana lui ii atinse fata, intai cu degetele simtind pielea fina. Zambi larga. Isi apropie buzele de ale sale, dar nu le saruta, ci doar musca usor, provocand trezirea lui Vittorio, care – uimitor sau nu – nu era deloc surprins.

Chicotii si Vittorio zambi lenes. Era ciudat cum nu vorbeau prea mult, dar se intelegeau din semne. Nu vorbe de dragoste, sau de dor, ci doar...Intelegere mutua. Nu ce ai facut, de ce nu ai sunat, de ce nu ai dat un semn de viata... Nu. Fiindca undeva in ei stiau ca exista ceva, ceva ce ii leaga. Iubire. Ura. Razbunare. Tradare...
Ii atinse pieptul prin camasa incheiata si zambi usor privindu-i ochii fix. Zambi si se stramba. Vittorio rase si il lua in brate, mainile lui fiind pe fundul satenului. Il duse in dormitor si il asezase pe pat. Il dezbraca incet, admirandu-i corpul si dezmierdandu-l cu saruturi. Se dezbraca si el si se aseza deasupra lui Talo sarutandu-i buzele apasat, in timp ce mainile sale ii atingeau coapsele.
 
Nu durase mult pana cand amandoi se infierbantasera si trecusera la fapte. Ii desparti picioarele lui Talo si se pozitiona intre acestea, il penetra violand. Ii saruta urechea, de care musca si astepta putin ca satenul sa se obisnuiasca, desi nu ii daduse timp destul. 
 
In cateva momente unul dintre picioarele lui Talo era pe talia lui Vittorio, iar celalat pe umarul sau, Talo sprijinindu-se de tablia patului. Icnetele si gemetele se auzeau la nesfarsit, cei doi vrand cu ardoare sa se consume unul pe celalat. 

In ziua urmatoare, cand Vittorio se trezi, Talo disparuse... Si o facuse cu adevarat. Nimeni nu stia cum si unde, iar oamenii lui Vittorio erau cei mai suprinsi de chestia asta. Brunetul, nervos peste limita, isi revarsa nervii asupra lor. Iar in timp ce cautarea disperata a lui Talo continua, cineva, undeva, facea ceva...

Este ciudat cum viata se joaca cu noi, de parca am fi intr-un glob de cristal care se invarte la nesfarsit, intorcandu-ne lumea cu susul in jos pana cand cineva se indura de noi si opreste globul intr-o singura pozitie, fie ea favorabila... Sau nu.

Vittorio era cu adevarat disperat, caci in aceste trei saptamani de cand il cunoscuse pe saten, se indragostise. Fusese cu adevarat fermecat de el, de zambetul sau, de rasul sau, de frumusetea lui pura, de felul cum gesticula si felul cum vorbea, de cum se supara si se bosumfla... Ii placeau aceste reactii si chiar daca el era obisnuit cu altfel de viata, nu vroia sa renunte la Talo. Era egoist, fiindca il vroia doar pentru el si vroia ca satenul sa il vrea doar pe el si se dovedise a fi adevarat, caci Talo se casatorise cu el la scurt timp dupa ce se cunoscuse, deci simteau amandoi ceva puternic, nu? Si acum satenul disparuse... Cineva il rapise! Asta era concluzia la care Vittorio si oamenii sai ajunse. Rafaelo, fratele lui Vittorio, si conducatorul clanului, stia deja despre existenta lui Talo si il asigurase pe brunet ca totul va fi bine, dar chiar si asa, cum putea fi Vittorio sigur? Se ingrijora, se frustra din cauza asta... Caci chiar nu vroia sa il piarda pe cel pe care il iubea. Cel putin asa credea in acel moment. 

La trei zile dupa disparitia lui Talo, toata bancile in care Vittorio pastra banii clanului fusesera distruse, iar firmele ieseau in pierdere cu fiecare secunda care trecea. 

- Domnule!

Vittorio ridica privirea de pe birou si il privi pe secreatrul sau. Cate zile trecuse de cand Talo disparuse? Cate zile trecuse de cand totul era asa un haos?

- L-ati gasit?

Acesta fusese primul gand, prima intrebare, prima speranta, prima grija, prima dorinta! Secretarul il privi trist si inchise ochii, scotandu-si apoi ochelarii.

- Domnule... Domnul Rafaelo... E... Mort. Corpul sau a fost gasit bucati aseara dupa ce urma sa se intalneasca cu sotul dumneavoastra. Unul din oamenii domnului Rafa au suprins momentul din cafenea unde fratele dumneavoastra vorbea cu domnul...Italo de Rossi, agent al Brigadei... Brigada, domnule, vrea sa va prinda si sa distruga mafia, colaboreaza cu Serviciile Secrete si se pare ca am fost pacaliti cu totii... Domnule...

Vittorio se incrunta neintelegand exact ce spunea secretarul sau. Talo? Talo al sau? Talo care disparuse de trei zile? Talo cel pe care il iubea? Talo... Era... Iar fratele sau? Ucis? De cine? De Talo? 

E asa crud cand iubesti ceva cu ardoare, cand venerezi ceva...Si cand toate aceste sentimente sunt infectate cu furie, se transforma in ceva greu de explicat. Furia si durerea din Vittorio izucni exact ca un vulcan in eruptie de mult adormit. Acum puternic, fioros, inspaimantator si... Coplesitor.

- Gasiti-l! Si aduceti-mi-l ! Acum! Viu... Sau mort!

Urla atat de tare incat secretarul nu mai avusese cum sa discute cu ceilalti, caci deja aflasera. In timp ce oamenii lui Vittorio incercau sa dea de urmele lui Talo...Italo sau cum i se spunea, brunetul privea pozele satenului cu fratele sau. Era adevarat...Chiar se intalnisera in acea cafenea. Rupsese nervos hartiile acelea si le arunca prin camera. La scurt timp primise un apel din partea satenului, iar Vittorio vazand numele pe ecran singura reactie fusese sa arunce telefonul in perete! Se calmase tarziu si luase cartela bagand-o in alt telefon si se aseza la birou, asteptand si gandind la nesfarsit problema .

Tarziu fusese anuntat ca au dat de urma satenului si pornise catre acesta. 

***

E si mai ciudat ca traim cu toti intr-un ciclu vicios care se leaga la nesfarsit. Cine ar fi crezut ca Mario, agent al Serviciilor Secrete era amantul lui Bruno Bellcacio, cine ar fi crezut ca Mario s-ar fi folosit de Talo in scopurile astea, cand Talo avusese – candva - incredere in acesta si in iubirea lui. Si daca stam sa ne gandim, totul se bazeaza pe incredere... Increderea, ce acum e un cuvant si o semnificatie pe cale de disparitie. Totul se leaga. Bruno. Mario. Talo. Vittorio. Mafia si... Banii.

***

Talo iesi din masina ridicand mainile in sus si ofta. Sperase ca va da de Vittorio, dar nu...Fir-ar! Si nu raspunsese la telefon. Stia ca mai bine ar fi ramas in ascunzatoare sa, dar pana cand? Trebuia sa vrobeasca cu brunetul rapid, era sigur ca avea sa il inteleaga si sa il creada. Fiindca... Il iubea, nu? Macar il placea... Era sigur de asta!

- Asta-i curva pentru care sefu’ e in asa mare rahat? intreba unul care il atintea cu pistolul si il privea cu scarba. Puternicul sau accent rusesc, plus infatisarea barbara, ii indica faptul ca tipul era intr-adevar rus. 
 
- In niciun caz nu esti tu ala, chiar daca ai vrea si ai fata, replica Talo si ranjise catre el in timp ce se sprijinea de masina. Deci Vittorio venea din moment ce astia nu se miscau de acolo. Atunci era bine, trebuia sa traga de timp. 
 
- Ce vrei sa zici, curva infecta?

Talo ridica din umeri si ranji si apoi ii arata degetul din mijloc. Cat de idioti puteau fii unii si cat creier aveau. Desi Talo tocmai il ironizase pe rus, acesta exact cum credea si Talo, nu avea prea multa minte, si nici nu i-a trebuit multa pentru a trage fix langa inima lui Talo. Satenul icni, sau tipa si totul devenise un haos. Cazu de pe capota masinii si privi ingrozit sangele care ii curgea. Nu putea respira cum trebuie, iar durerea aceea sufocant de calda il facea sa se simta disperat. 
 
Oamenii lui Vittorio se agitau si vorbeau cu el, dar nu intelegea nimic. Nici macar cand se facuse liniste si auzii acei pasi apasati si linistea care se lasase, nu intelesese pe deplin, dar simtise. Cum sa nu simti prezenta celui pe care il iubesti, aceluia pentru care iti risti viata, aceluia pentru care ai riscat tot ce aveai, acela pentru care credeai ca merita totul...Acela pentru care ai fi fost in stare de orice. Era imposibil.

- O sa... O sa... Mor.

Acelea au fost primele cuvinte ale lui Talo cand il vazuse pe Vittorio. Acele cuvinte spuse printre lacrimi. Si nu plangea fiindca i-ar fi fost frica de moarte, nu, se confruntase cu ea de atatea ori, dar acum stia ca era timpul...Acum urma sa plece si ar fi vrut atat de mult sa ramana langa brunet. Sa ii spuna cat il iubeste, sa se trezeasca in bratele sale, sa ii faca micul dejun, sa se joace cu el, sa ii spuna tot adevarul, sa ii spuna ce il deranjeaza, sa il certe cat de iresponsabil si impulsiv este...Dar nimic din toate astea nu mai erau posibile. Dar cel putin avea sa moara langa cel pe care il iubeste, langa sufletul sau pereche, langa acea parte din sufletul sau care ii apartinea.

Il privi trist, disperat si tot ce vroia era doar confesiunea brunetului, iubirea lui, incurajarea acestuia. Dar...tot ce primi fusesera doar vorbe seci.

- Nu... Nu ai sa mori.

Talo il privise surprins si lacrimile se inmultira. Dadu negativ din cap. O sa moara...Si brunetului nu ii pasa. Vedea suferinta pe chipul lui Vittorio, dar chiar si asa, tot ce simtise pentru el, pentru saten, disparuse. Unde era iubirea? Tandretea? Placerea? Era asa surprins ca toate acele sentimente erau goale...Inexistente, iar legatura dintre ei parea sa fie existenta doar dintr-o parte.

- Vittorio... Vittorio...

Tot ce putea sa spuna era numele sau cu atat durere. Nu ii pasa? Chiar nu ii pasa ca moare? Chiar nu il durea deloc propria lui durere? Era asa indiferent? Nu il mai iubea absolut deloc? Nici macar nu il mai placea? Nu il mai vroia? Nici nu il mai dorea?

- Vittorio...

- Au sosit medicii...

A spus Vittorio inainte sa se ridice si sa ii lase pe medici sa il examineze. Vittorio inchise ochii mergand catre masina sa si rasufland greoi. Da... Avea sa moara. Dar putea sa ii zica ceva ce era evident? Glontul era prea aproape de inima, daca l-ar fi ridicat sau ar fi facut ceva i-ar fi provocat o moarte si mai dureroasa...Tradatorul nu merita durerea pe care o simtea si totusi, nu putea sa nu fie afectat, indurerat, sfasiat, si chiar si asa, nu avea sa ii arate ca il distrusese cu adevarat!

Isi sterse lacrimile si ofta lung... Zarva de afara se domolise ceea ce inseamnase ca... Dadu negativ din cap si suspina.

*

E si mai al naibii de nedrept faptul ca in toata viata, cei care nu merita par a castiga intotdeauna. Bellcacio era fericit, doar ii subjugase pe toti si intorsese favoarea in interesaul sau. Rafaelo si Talo avusesera o intalnire amicala, caci mafiotul stia de mult legatura lui Talo cu politia, acesta preferase a discuta cu satenul inainte de a il extermina, dar nu fusese cazul, Talo ii marturisise totul si se parea ca il placea cu adearat pe Vittorio... Dar Bellcacio fusese mai rapid si iar adusese situatia intr-un punct favorabil lui. Banii si puterea erau si inca sunt cele mai periculoase lucruri pe care un om le poate detine, caci cu cat ai mai mult, cu atat doresti mai mult indiferent de riscuri sau mijloace.

*

Vittorio, distrus de tot ce i se intamplase, nu deschisese telefonul decat dupa multe ore pierdute. Iar cand il deschisese avusese un soc, iar socurile nu sunt niciodata usor de uitat.

Stiu ca ai aflat adevarul. Stiu ca esti furios. Mai stiu ca nu ma poti ierta usor, dar stiu si ca poti sa o faci. Ma iubesti. Stiu asta. Fratele tau mi-a si confirmat. I-am confirmat si eu lui ca te iubesc. Vin spre tine. Am sa o fac. Stiu ca ma urmaresti. Stiu si ce i s-a intamplat fratelui tau, dar nu sunt eu vinovat. Stiu ca esti furios, dar chiar si asa...Asculta-ma! Te iubesc si nu as face asta! Am avut ocazii sa te omor, am avut ocazii sa iti fac rau, dar nu am facut-o...Stiu, sunt doar douazeci si patru de zile de cand ne cunoastem, douazeci si patru de zile de cand te iubesc, douazeci si patru de zile de cand te doresc, douazeci si patru de zile de cand te vreau. Asa ca...Nu o mai lungi asa mult...Stiu ca ma vrei, si eu te vreau. Asa ca nu fi incapatanat si vino la mine, caci eu vin la tine. Iubeste-ma in continuare, caci si eu o fac...”

Si ce poti sa faci cand gresesti? Nimic, doar sa iti para rau, sa iti ceri scuze, sa induri si sa rezisti. Mergi mai departe, taci si inghiti. Viata e plina de greseli, nu ai gresit doar tu, a gresit si el, si toti…Greseli sunt peste tot, mai grave, mai putin grave, dar …Acum ti s-a intamplat tie. Ce poti sa faci? Doar repara ce poti si taci.

duminică, 28 octombrie 2012

Douazeci si patru de zile

Prima parte



Vittorio Ferivolle habar nu avea cu cine semnase actele de casatorie. Nu avea habar ca noul lui sot, nu era asa cum credea el ca este. Nici macar nu putea sa isi imagineze macar ceea ce il astepta.

Il cunoscuse pe Talo in centrul Romei, cerand informatii cu privire la unul din multele cartiere din Cetatea Sfanta. Pe atunci lui Vittorio i se paruse amuzant si chiar patetic faptul ca strainii recurg la metode de acest gen, absolut deranjante. Dintr-un impuls pur rautacios, dorise a il indruma gresit. Dar se parea ca Talo nu era atat de pierdut pe cat crezuse el ca este.

- Tu iti bati joc de mine.

Afirmase atunci Talo pe un ton suparacios. Zambise privindu-l pe Vittorio si nici macar nu bagase in seama hainele sobre si atitudinea impunatoare pe care o avea. Nu ii observase nici pe oamenii din spatele sau, care, ce-i drept, stateau la o oarecare distanta si puteau fi luati drept niste straini, nici de gand niste bodyguarzi. 

- Sau poate vreau sa ma bag in seama cu tine.

Era mai mult un joc pe care Vittorio vroia sa il joace doar ca sa iasa din acea situatie. Poate nu era chiar asa amuzant pe cat credea sa se lege de un tanar pe care il crezuse, initial, cam…naiv si nestiutor.
-        
- Atunci ma simt incantat.

Talo avea o alura pe care multi o observau din primele clipe pe care le petreceau cu el. Te facea sa il placi mai mult pentru zambetul si tonul pe care il folosea atunci cand discuta cu tine. Nu puteai sa nu il crezi simpatic, indiferent daca il cunosteai sau nu. Dar atunci cand il cunoscuse, Vittorio nu dorise decat sa il enerveze sau sa il supere, dar se parea ca singurul suparat de ideea lui era doar el, caci fusese cucerit de Talo la primul sau cuvant. Ii sugerase sa iasa la o cafea si se parea ca tanarul acceptase chiar incantat. Lui Vittorio ii placuse de el, poate din cauza ca initial crezuse ca e prea naiv si credul, sau poate doar fiindca era un tanar atragator. Nu ii dadea mai mult de douazeci si patru de ani. Si se dovedise ca nici nu avea mai mult. 

Aflase despre el ca venise la Roma fiindca urmase facultatea de arte plastice si era pasionat in domeniu. Ii povestise multe lucruri despre el si il intrebase la randul sau pe Vittorie multe lucruri. De la cati ani are, la ce tip ce asternuturi prefera, lucru care pe Vittorio il amuzase teribil. 

Talo ii recunoscuse ca ii placea mult sa il auda razand si ca il intriga persoana lui Vittorio, deoarece mereu parea invaluit in mister. Iar atunci cand Talo afirmase ca se simte bine cu Vittorio, acesta stiuse ca se indragostise irevocabil de tanarul din fata sa. Desi avea patruzeci si doi de ani si era unul din liderii uneia dintre cele mai faimoase familii de mafioti, Vittorio tocmai cazuse in capcana acelui tanar visator si fermecator. Iar Vittorio acceptase asta. Era constient ca fusese vrajit si se parea ca Talo descoperise asta repede. Nu stia de unde isi daduse seama de intentiile lui sau cum de Talo avea acelasi inclinatii, nu analizase asta si nici daca ii pasa. Tot ce conta era ca Talo il vroia, poate nu la fel pe cat Vittorio il dorea pe el, dar conta ca simte ceva pentru acesta.

Si acum sa fim seriosi, cine nu ar fi atras macar putin de Vittorio Ferivolle, care desi avea patruzeci si doi de ani, avea un par des si intunecat, un zambet de cuceritor si ochi negrii si inspaimantatori, care trimiteau fiori pana in adancul oricarei persoane, iar misterul care ii inconjura trupul fermecator si puternic nu lasa pe nimeni indiferent.

Se parea ca Vittorio era cu adevarat indragostit de acel tanar blond si cu ochii verzi care emanau  tinerete si fericire la orice pas.

Desi se parea ca doar din parte lui Vittorio erau acele sentimente profunde si coplesitoare, se parea ca si din partea lui Talo rasarea ceva acolo unde nu trebuia sa fie nimic, decat indiferenta. Se simtea atras de barbatul acela periculos si misterios, vroia sa il atinga si sa il acapareze, dar stia ca nu poate sa faca asta si nici sa vrea asta nu trebuie. Dar vroia! Si putea!

Vittorio isi lungise vacanta in Italia doar de dragul lui Talo, vroia sa il vada in fiecare zi si se parea ca tanarul accepta fiecare intalnire pe care Vittorio i-o propunea. 

In acea seara il chemase la hotelul unde era cazat. Unul din cele mai luxoase hoteluri din Roma. Vittorio nu ii spusese lui Talo ca e mafiot, vroia sa il tina departe de chestia aceasta, fara sa il amestece prea mult, asa ca ii spusese ca are o firma pe care o conduce. Talo nu ceruse mai multe informatii spunandu-i lui Vittorio ca i se pare obositoare munca sa, avand in vedere ca trebuie sa faca contracte si sa calatoreasca mult. Intr-un fel cam asa era si adevarata sa munca, facea multe acorduri intre mafie si calatorea mult, se ocupa de afacerea familiei si spalarea banilor nu era o chestie chiar asa usoara.

Cinasera impreuna si discutasera mult timp despre o gramada de prostii. Pana in acel moment nu se sarutasera sau ceva, nici nu se atinsesera mai mult decat o simpla impreunare a mainilor. 

Dar in acel moment Vittorio il saruta, incet si trandru la inceput, miscandu-si usor buzele pe ale lui, simtindu-le fine si senzuale la atingere, apoi, ceva mai violent si brusc, muscand de ele si atingandu-le usor cu limba, facandu-le conturul si apoi sugandu-le usor. Muscase de cea inferioara si o trase spre el, zambise apoi si se retrase. Talo rosise si il prinsese de sacou, tragandu-l spre el si sarutandu-l iar. Brunetul rase infundat, dar ii raspunse la sarut la fel de pasional.

Sfarsisera amandoi imbratisati pe drumul spre camera lui Vittorio. In lift, Talo sarise in bratele lui Vittorio, tragand de cravata si camasa lui. Mainile brunetului ii atingeau spatele pe sub camasa violet a lui Talo, zgariind usor si lasandu-i ceva urme. Il trantise destul de violent pe pat si se puse deasupra sa. Talo ranjise si mai mult il invitase sa il devoreze, privindu-l sfidator si cerandu-i sa il faca al lui. Vittorio ii raspunse la ranjet cu altul mult mai periculos si apoi...Il atacase. Ii sfasiase camasa, dezvelindu-i corpul firav si atragator, trase cu violenta pantalonii de pe el si lenjeria intima, dezvelind un fund rotund si atragator pe care il stranse in palme gemand infundat.  Il tinea in brate, putand sa il atinga dupa bunul plac si sa il simta lipit de el.

- O sa te fut, Talo, intr-un mod pe care l-ai gustat poate doar in visele tale cele mai erotice si mai ascunse.

Ii soptise pe un ton gutural si apoi ii mangaiase pielea fierbinte si transpirata. Talo gemuse, lasandu-si capul pe spate si privindu-l doritor.

 - Te excita, huh? Sa iti vorbesc pe tonul asta si in modul asta, huh? 

Ii lovise fundul puternic, palma sa lasand o urma rosie pe fesele rotunde. Talo se incordase si gemuse puternic cazand prada placerii provocate de durerea aceea distrugator de atragatoare.

Se parea ca Vittorio descoperise ca nu era asa cuminte, in pat cel putin, pe cat crezuse. Totusi Talo rosise destul de mult, ceea ce inseamna ca il stanjenea putin situatia. Vittorio chicotise si il saruta apasat, muscandu-i buzele si lasandu-i un semn frumos.

Il mangaiase pana cand obtinuse o erectie frumoasa, atat din partea blondului cat si a lui, apoi il trantise puternic pe pat obtinand un geamat din partea frumosului sau partener si il saruta violent cautand cu mana prin pat si gasind ceea ce vroia. Nu planuise sa il aduca in pat, dar dorise asta de cand il vazuse. Vroia sa il domine, sa il faca sa tipe de placere, sa il penetreze la nesfarsit si sa isi vada sperma umplandu-l pe deplin.

Talo respira zgomotos si il atingea aproape disperat pe Vittorio, isi departase singur picioare si isi ridicase usor fundul in sus.

- Te...Te rog! Grabeste-te!

Soptise gutural in timp ce il privea, implorand atentie in acel loc. Vittorio ranjise sarutandu-l usor si atingandu-i penisul . Masase usor facandu-l pe Talo sa geama extaziat si sa il roage sa se grabeasca. Ranjise si ii atinsese testiculele, ciupind si masand. Se bucura de atingerea pielii fierbinti, ii creea o placere pura si satisfacatoare. Apasase usor cu doua degete pe locul acela stramt si ranjise usor observand reactia extaziata a blondului. Isi muscase atat de tare buzele incat erau visinii acum.

Vittorio se departase putin si defacuse sticluta cu lubrifiant si turnase suficient in palma. Ii atinse iar locul acela, jucandu-se si penetrand usor si scotandu-si degetele. Observand ca il chinuie intr-un mod dureros pe blond, hotarase sa ii dea ceea ce vrea. Il penetrase cu doua degete, scotand de la acesta un geamat lung si satisfacut. Isi arcuise usor spatele dorind apoi mai mult si muscandu-i buzele deja inrosite. Isi miscase degetele observand cum interiorul sau il doreste si il cheama inauntru. Adaugase inca un deget si inca unul, obtinand de fiecare data gemete extaziate. 

Isi departase mana si ii stranse fesele in palme destul de tare, privindu-l pe Talo si observand lacrimile de extaz in ochii acestuia. Isi freca penisul de locul acela ce pulsa de dorina si se impinse usor, chinuindu-l, si apoi cu forta intrand pana la baza si obtinand un tipat de toata frumusetea. 

Ii sarutase lacrimile lui Talo, dar nu il lasase sa se obisnuieasca cu marimea sa, incepuse sa se miste violent, lovindu-se de corpul acestuia si creand un zgomot placut pentru urechile sale. Gemetele stridente ale lui Talo acopereau gemetele guturale ale lui Vittorio. 

Ii atinse penisul frecand puternic si apoi ii luase mana lui Talo, ordonandu-i sa se masturbeze, ceea ce Talo facuse incantat, desi cam confuz din cauza placerii care ii ocupa mintea in acel moment.

Vittorio nu ii lasa niciun moment de respiro, se izbea de fundul sau din ce in ce mai repede si mai violent, strangand de fese si zgariind. Placerea aceea amestecata cu durere il lasau pe Talo intr-un abis , total inconstient de orice altceva ce se petrecea in jurul sau. Simtea doar placere si in asta se pierdea.

Spre dimineata, Vittorio se opri si se asezase langa el, tragandu-l in bratele sale si imbratisandu-l strans. Il sarutase tandru si dulce, fiind atent cu el si mangaindu-l. Talo era obosit si extenuat dupa atatea orgasme avute, unul dupa altul.

Vittorio era mandru de el si de partenerul sau, tocmai avusese una din cele mai frumoase nopti cu tipul pe care il placea.

- Talo ? intreba Vittorio pe un ton vesel si energic.

- Huh? Raspunsese blondul extenuat, deschizand ochii si privindu-l pe brunet. Zambise si isi trecuse mana peste fata acestuia.

- Hai sa ne casatorim.

Talo il privise surprins, asteptand sa continuie, dar brunetul nu continua.

 - Esti nebun, sopti blondul si apoi se intinse lenes spre el si il saruta. Bine, haide sa o facem!

Era entuziasmat si fericit. Acceptase! Chiar acceptase asta! Il imbratisa strans si il saruta. Logodnicul sau il imbratisa si in scurt timp adormi.

Ziua nuntii lor fusese cam agitata, oricum, nu participasera dacat ei doi si alti doi martori si echipa de fotografiat. Se intoarsera la Roma in aceeasi zi, iar zborul fusese obositor. Si ce era mai nasol, fusese vestea ca Vittorio trebuia sa plece exact in acea zi cu ceva afaceri.

- Nu te supara. 

Ii ceruse lui Talo, dar...Cum putea sa nu se supere avand in vedere ca era ziua nuntii lor? Talo ofta si pana la urma nu spusese nimic ceva timp

- Dar sa te intorci repede. 

Il puse sa promita, iar Vittorio jurase asta, spunand ca se tine de cuvant si zice doar adevarul. Dar imediat regretase asta atunci cand vazuse zambetul vesel al lui Talo. De fapt il mintea ! Nu ii spunea adevarul, dar facea totul pentru el. Desi isi cunostea sotul doar de doar doua saptamani, era irevocabil indragostit de el.

Talo il sarutase si il imbratisase strans, spunandu-i ca o sa il astepte si ca dorea sa se intoarca cat mai repede. Brunetul ii promisese ca o sa se grabeasca, dar mai multe detalii nu ii daduse. Parasise apartamentul pe care il cumparasera impreuna si il lasa pe Talo singur, fara prea multe detalii despre afacerea aceea urgenta. Zambise victorios, gandindu-se ce norocos este ca Talo avea o asa mare incredere in el incat sa nu il intrebe prea multe si sa fie de acord cu tot ce spunea el. Ofta, ajungand in aeroport si urcand apoi in avionul sau privat si zburand apoi spre Rusia.

Talo se trantise pe canapea si aprinsese televizorul. Costumul sau era aruncat pe undeva prin camera. Era constient ca Vittorio era indragostit de el intr-un mod nebunesc incat acea dragoste ii furase toate  gandurile si nu putea sa nu se simta satisfacut, mai ales ca si el simtea ceva pentru brunet, dar in niciun caz ceva asemanator cu acea dragoste nebuna pe care i-o purta mafiotul.

Ranjise raspunzand la telefon si dand volumul televizorului mai incet. Ascultase ce avea de zis interlocutorul sau si ranjise.

 - Da, a plecat acum in Moscova. 

Raspunsese jucandu-se cu franjurii unei perne si schimband apoi programul de la televizor.

- Nu, nu stie nimic. Habar nu are cine sunt. Va stii doar atunci cand... Va fi deja prea tarziu.


duminică, 27 mai 2012

Creatia

Aici este a doua parte din SF-ul pe care il scriu... 
__________

Sirius  vorbea pe un ton calm, incercand sa aduca liniste intre stele, rugandu-le sa se calmeze, dar lumina si intunericul nu se impacau deloc. Iar in acel timp, intunericul parea sa fie cu adevarat furios.M-am ridicat, iar linistea a cuprins totul.

I-am facut semn sa taca si i-am privit pe toti in parte. Creaturile ce se spuneau ca sunt ale mele, creaturile Atotputernicului… erau aici,acum, in liniste.

- Nimic nu ii mai poate salva. Oamenii au fost predestinati sa piara. Asa ca nu va mai certati, de la bun inceput, se stia ca acesta este sfarsitul.Si poate ca eu eram vinovat pentru el. Am zambit privindu-i direct pe toti si asteptand sa vorbeasca, sa acuze, dar nu se intamplase nimic.  

- Ati mai ramas doar voi. Daca vreti sa sfarsiti ca ei, resprectati Moartea si nu va temeti de puterea acesteia.

Cu totii se departasera atunci de cei atinsi de umbre, acestia simbolizand-o pe mama lor atat de temuta. Le-am zambit facandu-le semn sa se apropie de mine. Sirius m-a privit furios si i-am cerut bland sa se calmeze. Nu avea sa se intample nimic rau, deocamdata.

- Voi, fii ai intunericului si ficele ale luminii, copii zilei, si copilele noptii, astazi este ziua in care voi ati fost alesi sa va impacati, daca priviti distrugerea ca o forma a pacii voastre, nu aveti decat sa o imbratisati si sa asteptati rezultatul. Rezultat ce, cu totii il stiti.
Vorbele mele pareau sa ii sperie, desi nu eram eu indeajuns de bun incat sa ii calmez, mi-am tinut totusi in frau reactiile sarcastice si sadice. Imi potoleam raul.

- Ati fost chemati sa va impacati, nu sa va certati. Timpul nu vrea sa astepte.
Vocea lui Sirius se parea ca avea efect mai mare decat al meu, dar nu avea si aceelasi rezultat, caci vocile lor pareau sa se auda din ce in ce mai tare si mai tare, zidurile vidului parand sa se diminueze. M-am incruntat si l-am privit pe Sirius.

- Moartea oamenilor, nu e un prilej de cearta. Este doar o etapa prin care si voi veti trece. Secole de-a lungul ati fost renegati, iar specia umana nu v-a acceptat si nici nu o sa va accepte. Voi ati devenit inamici cand ar fi trebuit sa fiti uniti pentru a dobori orice v-ar sta in cale. Ati hotarat sa va urati, drept urmare, veti primi pedeapsa meritata.

Rabdarea mea avea un punct, dar se pare ca ei au uitat asta.

- Eu sunt Ingerul cazut, eu sunt cel ce reprezinta intunericul. I-am privit pe toti, aripile-mi negre prand sa ii sperie din ce in ce mai mult.

- Iar eu sunt cel ce s-a nascut din intuneric, reusind sa il luminez. Sunt Luceafarul, cunoscut drept Sirius. Aripile albe si mari ale lui Sirius pareau sa capteze si mai multa atentie.

- Daca intunericul si lumina nu se vor impaca, atunci ii vom face noi sa se impace. Aldebaran va fi nascut din intuneric, dar va reprezenta lumina. Inima ii va fi inghetata, iar sentimentele inexistente.

- Hyperion este lumina, dar va fi inecat in intuneric. Atunci cand iubirea va fi confundata cu ura, si ura va disparea, ramanand doar ce era la inceput…Cand Aldebaran si Hyperion vor fi impreuna, doar atunci pacea se va forma, iar creaturile intregului univers vor reusi sa convietuiasca impreuna. Pana atunci, ura si razbunarea va salaslui intre ele, despartiti pe vecie pana cand intunericul si lumina vor reusi sa se completeze.

Atunci cand Sirius terminase de vorbit am ridicat mainile, alungand fiecare creatura in parte, creand linia ce desparte lumina de intuneric.  Ramasesem doar noi doi in spatiul vidului. L-am privit si m-am asezat mentinand contactul vizual. Ne gandeam la acelasi lucru.
 
Si noi… vom fi despartiti.
 
Am zambit privindu-l si am aprobat. Sirius a oftat indepartandu-se si uitandu-se in sus.
 
- Ce iti place asa mult la intunerc, e… atat de trist ?
 
- Si linistit.

Il completez si zambesc. Acesta se intoarce spre mine si aproba. Creatia fusese inceputa. Undeva, departe, tarziu in lume, Aldebaran si Hyperion erau creati, iar ciclul nu avea sa se sfarseasca decat la… sfarsit.I-am zambit si l-am chemat langa mine. Corpul lui fierbinte s-a mulat de al meu. I-am observat zambetul timid si nu mi-am putut potoli rasul.

- A disparut undeva puternicul Sirius? Intreb ironic si am obtinut doar un oftat si apoi buzele mi-au fost atinse de ale sale.

- Intr-o zi, Lucifer… Dorinta ta te va distruge…

Am aprobat continuand sa il tin in bratele mele si sa il privesc. Era atat de imposibil, pe cat era de posibil.

- Da si dorinta mea esti tu…

Finalul era deja scris, iar eu aveam timp sa astept sa se sfarseasca.

luni, 19 martie 2012

Mult mai adanc

Aceasta poveste este SF si are trei parti : Mult mai adanc este prima parte si vor urma alte doua parti ce vor avea legatura cu povestea in sine. Vreau sa specific faptul ca subiectele pe care le abordez pot fi considerate anormale si ciudate, de exemplu relatiile personajelor  mele nu sunt specifice, clasice, ca sa le zic asa. Consider ca o legatura de iubire sau de orice alt tip, nu are nici varsta si nici sex, sau orice altceva care sa o defineasca. Acestea fiind zise...Aici este prima parte din poveste:
________________


Picaturi de apa se auzeau incetul cu incetul, ca un zgomot ce penetra tacerea din camera, ajungand direct la mine si deranjandu-ma intr-un mod teribil. Luasem doua calmante acum un minut si speram cu ardoare sa isi faca efectul. Priveam tavanul si peretii fiind absent intr-o oarecare masura, dar auzeam picaturile de apa lovindu-ma direct.

Pic. Pauza. Pic. Pauza. Pic. Pauza. Pic. Pauza. Pic. Pauza. Pic. Pauza. Pic. Pauza.

Invalmaseala din cap nu ma lasa deloc si am presimtirea ca pastilele nu aveau sa isi faca efectul dorit de mine. E oarecum stupid sa cred ca remediile umane vor avea un efect asupra mea. Cand ceea ce simt nu se incadreaza in limitele omului, e dincolo de capacitatea acestuia de a intelege sau de a simtit. Si totusi… eu am simtit.
Am zambit ridicandu-ma de pe canapea si mergand spre dormitor. Inchizand usa si ascultand.

Pauza. Pauza. Pic. Pauza. Pauza. Pic. Pauza. Pauza. Pic. Pauza. Pauza.

Am inchis ochii asezandu-ma pe pat si punandu-mi perna pe fata. Ar fi mai inteligent daca as inchide robinetul ala bine, nu ? Dar problema este ca nu exista niciun robinet. Nicio teava.

Am oftat incercand sa ma gandesc la liniste. Si chiar asta s-a intamplat. Intr-un mod apasator si dureros s-a lasat liniste. Am renegat orice urma a existentei tale. Nu vreau sa aud nimic despre foc, apa, aer, pamant, spirit, sau orice altceva. Nu vreau sa aflu nimic despre zi si lumina, sau noapte si intuneric. Nu vreau sa stiu despre bine sau rau, caci oricum ai fi fost eu te-am iubit. Si am asteptat, dar asteptarea fusese in zadar. Nimicul ajunsese intr-un final sa ma cuprinda. Iar tu… m-ai lasat.

Am zambit. E absurd sa ma gandesc la existenta ta ca o entitate, cand stiu ca nu esti. Dar… mai stii ? Poate m-am inselat, poate totul s-a petrecut in mintea mea ravasita. Am oftat, un oftat ce semana mai mult cu un suspin si ma durea intr-un mod in care inima mea incepea sa sangereze din cauza lipsei tale.

Stand aici, fara forta sau vointa, asteptand un miracol ce nu avea sa se intample. Oricum, am simtit vantul acela ce imi facea pielea sa se infioare si oftatul sa fie mai apasator decat fusese pana acum.

Hyperion…

Am dat negativ din cap renegand asta, nevrand sa accept, nefiind posibil. Am strans perna inchizand ochii si lasandu-ma purtat de orice altceva in afara amintirii tale. Fara tine sau sentimentele ce le port acum in interiorul meu pustiu si abandonat de tine. De tine…Aldebaran.


*


Am deschis ochii simtind inca acel frig pana in maduva oaselor. M-am ridicat si am inchis geamul privind usor din spatele draperiilor. Ce usor le este oamenilor, au doar griji materiale pe care oricand ar putea sa le arunce la gunoi, dar in schimb sa faca asta, ei le aduna .
Daca ar stii…cat de mici si nesemnificanti sunt. Am inchis ochii razand absurd si mergand spre una din camere si privind peretii cu multe tablouri si poze inramate. M-am intins si am oftat. E atat de infiorator gandul realitatii mele incat ma face sa cred ca am innebunit, ceea ce nu e prea departe de adevar. Lipsa, furia, singuratatea si tradarea, ma innebunesc, ma duc pana in punctul in care imi doresc ceva… miseleste.

Legat fiind de dragostea mea pentru tine, am fost blestemat, aflandu-ma aici, fara aripi, sau puteri, fara nimeni si nimic care sa ma cunoasca, doar putin din spiritul meu imi permite sa realizez totul, doar putin din ceea ce am fost vreodata ma lasa sa asimilez totul. Dar nu accept, nu te astepta sa accept .
Am oftat inchizand ochii si mergand fara tina anume. Iesind din peretii ce ma tineau prizonier, eliberandu-ma si stiind prea bine, unde te gasesc si unde ma gasesc. Am zambit malitios atingandu-mi parul negru si privind in fata. Crezi ca oamenii o sa ma opreasca ? Ai incredere asa mult in sentimentele mele ? Atunci… gresesti.

- Hyperion a vorbit…

Iar noaptea s-a revarsat, cuprinzand ziua, si aducand intunericul, alungand lumina si ascunzand pana si luna.

- Hyperion…

Am alungat orice altceva facea referire la mine, sau la orice a facut candva legatura cu cel din mine. Aldebaran nu o sa se termine aici. Nimic nu a inceput pe pamant si nici nu o sa se sfarseasca. Ai sa mori in mainile mele si ai sa ceri iertare pana in ultima ta clipa, ai sa il renegi pe Lucifer si ai sa mi te daruiesti mie.