luni, 19 martie 2012

Mult mai adanc

Aceasta poveste este SF si are trei parti : Mult mai adanc este prima parte si vor urma alte doua parti ce vor avea legatura cu povestea in sine. Vreau sa specific faptul ca subiectele pe care le abordez pot fi considerate anormale si ciudate, de exemplu relatiile personajelor  mele nu sunt specifice, clasice, ca sa le zic asa. Consider ca o legatura de iubire sau de orice alt tip, nu are nici varsta si nici sex, sau orice altceva care sa o defineasca. Acestea fiind zise...Aici este prima parte din poveste:
________________


Picaturi de apa se auzeau incetul cu incetul, ca un zgomot ce penetra tacerea din camera, ajungand direct la mine si deranjandu-ma intr-un mod teribil. Luasem doua calmante acum un minut si speram cu ardoare sa isi faca efectul. Priveam tavanul si peretii fiind absent intr-o oarecare masura, dar auzeam picaturile de apa lovindu-ma direct.

Pic. Pauza. Pic. Pauza. Pic. Pauza. Pic. Pauza. Pic. Pauza. Pic. Pauza. Pic. Pauza.

Invalmaseala din cap nu ma lasa deloc si am presimtirea ca pastilele nu aveau sa isi faca efectul dorit de mine. E oarecum stupid sa cred ca remediile umane vor avea un efect asupra mea. Cand ceea ce simt nu se incadreaza in limitele omului, e dincolo de capacitatea acestuia de a intelege sau de a simtit. Si totusi… eu am simtit.
Am zambit ridicandu-ma de pe canapea si mergand spre dormitor. Inchizand usa si ascultand.

Pauza. Pauza. Pic. Pauza. Pauza. Pic. Pauza. Pauza. Pic. Pauza. Pauza.

Am inchis ochii asezandu-ma pe pat si punandu-mi perna pe fata. Ar fi mai inteligent daca as inchide robinetul ala bine, nu ? Dar problema este ca nu exista niciun robinet. Nicio teava.

Am oftat incercand sa ma gandesc la liniste. Si chiar asta s-a intamplat. Intr-un mod apasator si dureros s-a lasat liniste. Am renegat orice urma a existentei tale. Nu vreau sa aud nimic despre foc, apa, aer, pamant, spirit, sau orice altceva. Nu vreau sa aflu nimic despre zi si lumina, sau noapte si intuneric. Nu vreau sa stiu despre bine sau rau, caci oricum ai fi fost eu te-am iubit. Si am asteptat, dar asteptarea fusese in zadar. Nimicul ajunsese intr-un final sa ma cuprinda. Iar tu… m-ai lasat.

Am zambit. E absurd sa ma gandesc la existenta ta ca o entitate, cand stiu ca nu esti. Dar… mai stii ? Poate m-am inselat, poate totul s-a petrecut in mintea mea ravasita. Am oftat, un oftat ce semana mai mult cu un suspin si ma durea intr-un mod in care inima mea incepea sa sangereze din cauza lipsei tale.

Stand aici, fara forta sau vointa, asteptand un miracol ce nu avea sa se intample. Oricum, am simtit vantul acela ce imi facea pielea sa se infioare si oftatul sa fie mai apasator decat fusese pana acum.

Hyperion…

Am dat negativ din cap renegand asta, nevrand sa accept, nefiind posibil. Am strans perna inchizand ochii si lasandu-ma purtat de orice altceva in afara amintirii tale. Fara tine sau sentimentele ce le port acum in interiorul meu pustiu si abandonat de tine. De tine…Aldebaran.


*


Am deschis ochii simtind inca acel frig pana in maduva oaselor. M-am ridicat si am inchis geamul privind usor din spatele draperiilor. Ce usor le este oamenilor, au doar griji materiale pe care oricand ar putea sa le arunce la gunoi, dar in schimb sa faca asta, ei le aduna .
Daca ar stii…cat de mici si nesemnificanti sunt. Am inchis ochii razand absurd si mergand spre una din camere si privind peretii cu multe tablouri si poze inramate. M-am intins si am oftat. E atat de infiorator gandul realitatii mele incat ma face sa cred ca am innebunit, ceea ce nu e prea departe de adevar. Lipsa, furia, singuratatea si tradarea, ma innebunesc, ma duc pana in punctul in care imi doresc ceva… miseleste.

Legat fiind de dragostea mea pentru tine, am fost blestemat, aflandu-ma aici, fara aripi, sau puteri, fara nimeni si nimic care sa ma cunoasca, doar putin din spiritul meu imi permite sa realizez totul, doar putin din ceea ce am fost vreodata ma lasa sa asimilez totul. Dar nu accept, nu te astepta sa accept .
Am oftat inchizand ochii si mergand fara tina anume. Iesind din peretii ce ma tineau prizonier, eliberandu-ma si stiind prea bine, unde te gasesc si unde ma gasesc. Am zambit malitios atingandu-mi parul negru si privind in fata. Crezi ca oamenii o sa ma opreasca ? Ai incredere asa mult in sentimentele mele ? Atunci… gresesti.

- Hyperion a vorbit…

Iar noaptea s-a revarsat, cuprinzand ziua, si aducand intunericul, alungand lumina si ascunzand pana si luna.

- Hyperion…

Am alungat orice altceva facea referire la mine, sau la orice a facut candva legatura cu cel din mine. Aldebaran nu o sa se termine aici. Nimic nu a inceput pe pamant si nici nu o sa se sfarseasca. Ai sa mori in mainile mele si ai sa ceri iertare pana in ultima ta clipa, ai sa il renegi pe Lucifer si ai sa mi te daruiesti mie.