duminică, 27 mai 2012

Creatia

Aici este a doua parte din SF-ul pe care il scriu... 
__________

Sirius  vorbea pe un ton calm, incercand sa aduca liniste intre stele, rugandu-le sa se calmeze, dar lumina si intunericul nu se impacau deloc. Iar in acel timp, intunericul parea sa fie cu adevarat furios.M-am ridicat, iar linistea a cuprins totul.

I-am facut semn sa taca si i-am privit pe toti in parte. Creaturile ce se spuneau ca sunt ale mele, creaturile Atotputernicului… erau aici,acum, in liniste.

- Nimic nu ii mai poate salva. Oamenii au fost predestinati sa piara. Asa ca nu va mai certati, de la bun inceput, se stia ca acesta este sfarsitul.Si poate ca eu eram vinovat pentru el. Am zambit privindu-i direct pe toti si asteptand sa vorbeasca, sa acuze, dar nu se intamplase nimic.  

- Ati mai ramas doar voi. Daca vreti sa sfarsiti ca ei, resprectati Moartea si nu va temeti de puterea acesteia.

Cu totii se departasera atunci de cei atinsi de umbre, acestia simbolizand-o pe mama lor atat de temuta. Le-am zambit facandu-le semn sa se apropie de mine. Sirius m-a privit furios si i-am cerut bland sa se calmeze. Nu avea sa se intample nimic rau, deocamdata.

- Voi, fii ai intunericului si ficele ale luminii, copii zilei, si copilele noptii, astazi este ziua in care voi ati fost alesi sa va impacati, daca priviti distrugerea ca o forma a pacii voastre, nu aveti decat sa o imbratisati si sa asteptati rezultatul. Rezultat ce, cu totii il stiti.
Vorbele mele pareau sa ii sperie, desi nu eram eu indeajuns de bun incat sa ii calmez, mi-am tinut totusi in frau reactiile sarcastice si sadice. Imi potoleam raul.

- Ati fost chemati sa va impacati, nu sa va certati. Timpul nu vrea sa astepte.
Vocea lui Sirius se parea ca avea efect mai mare decat al meu, dar nu avea si aceelasi rezultat, caci vocile lor pareau sa se auda din ce in ce mai tare si mai tare, zidurile vidului parand sa se diminueze. M-am incruntat si l-am privit pe Sirius.

- Moartea oamenilor, nu e un prilej de cearta. Este doar o etapa prin care si voi veti trece. Secole de-a lungul ati fost renegati, iar specia umana nu v-a acceptat si nici nu o sa va accepte. Voi ati devenit inamici cand ar fi trebuit sa fiti uniti pentru a dobori orice v-ar sta in cale. Ati hotarat sa va urati, drept urmare, veti primi pedeapsa meritata.

Rabdarea mea avea un punct, dar se pare ca ei au uitat asta.

- Eu sunt Ingerul cazut, eu sunt cel ce reprezinta intunericul. I-am privit pe toti, aripile-mi negre prand sa ii sperie din ce in ce mai mult.

- Iar eu sunt cel ce s-a nascut din intuneric, reusind sa il luminez. Sunt Luceafarul, cunoscut drept Sirius. Aripile albe si mari ale lui Sirius pareau sa capteze si mai multa atentie.

- Daca intunericul si lumina nu se vor impaca, atunci ii vom face noi sa se impace. Aldebaran va fi nascut din intuneric, dar va reprezenta lumina. Inima ii va fi inghetata, iar sentimentele inexistente.

- Hyperion este lumina, dar va fi inecat in intuneric. Atunci cand iubirea va fi confundata cu ura, si ura va disparea, ramanand doar ce era la inceput…Cand Aldebaran si Hyperion vor fi impreuna, doar atunci pacea se va forma, iar creaturile intregului univers vor reusi sa convietuiasca impreuna. Pana atunci, ura si razbunarea va salaslui intre ele, despartiti pe vecie pana cand intunericul si lumina vor reusi sa se completeze.

Atunci cand Sirius terminase de vorbit am ridicat mainile, alungand fiecare creatura in parte, creand linia ce desparte lumina de intuneric.  Ramasesem doar noi doi in spatiul vidului. L-am privit si m-am asezat mentinand contactul vizual. Ne gandeam la acelasi lucru.
 
Si noi… vom fi despartiti.
 
Am zambit privindu-l si am aprobat. Sirius a oftat indepartandu-se si uitandu-se in sus.
 
- Ce iti place asa mult la intunerc, e… atat de trist ?
 
- Si linistit.

Il completez si zambesc. Acesta se intoarce spre mine si aproba. Creatia fusese inceputa. Undeva, departe, tarziu in lume, Aldebaran si Hyperion erau creati, iar ciclul nu avea sa se sfarseasca decat la… sfarsit.I-am zambit si l-am chemat langa mine. Corpul lui fierbinte s-a mulat de al meu. I-am observat zambetul timid si nu mi-am putut potoli rasul.

- A disparut undeva puternicul Sirius? Intreb ironic si am obtinut doar un oftat si apoi buzele mi-au fost atinse de ale sale.

- Intr-o zi, Lucifer… Dorinta ta te va distruge…

Am aprobat continuand sa il tin in bratele mele si sa il privesc. Era atat de imposibil, pe cat era de posibil.

- Da si dorinta mea esti tu…

Finalul era deja scris, iar eu aveam timp sa astept sa se sfarseasca.