marți, 9 aprilie 2013

In proces cu dragostea

-                      Intrebarea se respinge, domnule procuror.
Expresia fetei lui lasa de vazut faptul ca nu era de acord cu acest raspuns, asa ca insista.
-                Am sa ma repet, domnule judecator, am intrebat martorul, daca se stie sau nu se stie de starea de sanatate a inculpatului!
-                      Domnule procuror, intrebarea se respinge. Daca vreti sa fie luata in calcul, reformulati.

Ar fi marait evident la el, dar stia ca nu poate sa se comporte asa, oricat de mult ar fi vrut. Inculpatul nu era pe deplin vinovat, desi victima avea cele mai multe dovezi pentru a afirma asta. Totusi, trebuia sa se tina cont de starea psihica a persoanei in cauza. Il privi pe Robert vizibil enervat, era avocatul inculpatului si ce facea? Nimic! Absolut nimic! Si nu era rolul lui de a interveni, dar nu i se parea corect! Nu era just sa cada totul pe umerii inculpatului, desi acesta avea si el vina sa, dar nu atat de mare.

-                            Intrebarea a fost cat se poate de clara, domnule judecator, apasa cuvintele privindu-l insistent. Nu putea sa ii faca asta.
-                               Se respinge! cuvintele clare si dure rasunara in toata sala.
-                               As putea sa stiu de ce? izbucni Ovidiu privindu-l fix in ochi.
-                      Intrebarea e  subliminala, asa ca se respinge. Doamna grefier, scrieti declaratia martorului: “ Stiu despre victima faptul ca munceste, dar nu stiu exact unde si de catre cine este angajat. Stiu acest fapt doar fiindca victima mi-a spus asta…”

Ovidiu il privi pe judecator fix cat timp dicta declaratia si tensiunea in sala era atat de evidenta, incat apasa umerii celor prezenti.
-                            As vrea sa intervin, domnule judecator. Ceea ce domnul procuror a spus…
-              Stati jos, ati avut timp sa vorbiti destul domnule Bracu. Cred ca avocatul dumneavoastra poate intreveni si nu domnul procuror, apasa ultimele cuvinte.

Ovidiu stia si el care ii era rolul, dar chiar si asa, cu toate astea si cu disputa evidenta dintre el si Sorin, nu putea sta indiferent. Stia si el de rivalitatea dintre Robert si Sorin, dar chiar si asa, Sorin nu putea sa ii faca asta! Chiar daca relatia lor se desfasura in afara tribunalului, putea sa tina macar putin cont, dar in loc de asta, abuza de puterea lui. Daca ar fi fost cinstit, Ovidiu ar fi recunoscut si faptul ca insista in a-l ajuta pe inculpat din cauza lui Robert si a sentimentelor pe care, candva, le avusese pentru acesta si care se parea ca mai ieseau putin la iveala. Totusi, comportamentul lui Sorin il deranja.