Creatia

Aici este a doua parte din SF-ul pe care il scriu... 

__________

Sirius  vorbea pe un ton calm, incercand sa aduca liniste intre stele, rugandu-le sa se calmeze, dar lumina si intunericul nu se impacau deloc. Iar in acel timp, intunericul parea sa fie cu adevarat furios.M-am ridicat, iar linistea a cuprins totul.

I-am facut semn sa taca si i-am privit pe toti in parte. Creaturile ce se spuneau ca sunt ale mele, creaturile Atotputernicului… erau aici,acum, in liniste.

- Nimic nu ii mai poate salva. Oamenii au fost predestinati sa piara. Asa ca nu va mai certati, de la bun inceput, se stia ca acesta este sfarsitul.Si poate ca eu eram vinovat pentru el. Am zambit privindu-i direct pe toti si asteptand sa vorbeasca, sa acuze, dar nu se intamplase nimic.  

- Ati mai ramas doar voi. Daca vreti sa sfarsiti ca ei, resprectati Moartea si nu va temeti de puterea acesteia.

Cu totii se departasera atunci de cei atinsi de umbre, acestia simbolizand-o pe mama lor atat de temuta. Le-am zambit facandu-le semn sa se apropie de mine. Sirius m-a privit furios si i-am cerut bland sa se calmeze. Nu avea sa se intample nimic rau, deocamdata.

- Voi, fii ai intunericului si ficele ale luminii, copii zilei, si copilele noptii, astazi este ziua in care voi ati fost alesi sa va impacati, daca priviti distrugerea ca o forma a pacii voastre, nu aveti decat sa o imbratisati si sa asteptati rezultatul. Rezultat ce, cu totii il stiti.

Vorbele mele pareau sa ii sperie, desi nu eram eu indeajuns de bun incat sa ii calmez, mi-am tinut totusi in frau reactiile sarcastice si sadice. Imi potoleam raul.

- Ati fost chemati sa va impacati, nu sa va certati. Timpul nu vrea sa astepte.

Vocea lui Sirius se parea ca avea efect mai mare decat al meu, dar nu avea si aceelasi rezultat, caci vocile lor pareau sa se auda din ce in ce mai tare si mai tare, zidurile vidului parand sa se diminueze. M-am incruntat si l-am privit pe Sirius.

- Moartea oamenilor, nu e un prilej de cearta. Este doar o etapa prin care si voi veti trece. Secole de-a lungul ati fost renegati, iar specia umana nu v-a acceptat si nici nu o sa va accepte. Voi ati devenit inamici cand ar fi trebuit sa fiti uniti pentru a dobori orice v-ar sta in cale. Ati hotarat sa va urati, drept urmare, veti primi pedeapsa meritata.

Rabdarea mea avea un punct, dar se pare ca ei au uitat asta.

- Eu sunt Ingerul cazut, eu sunt cel ce reprezinta intunericul. I-am privit pe toti, aripile-mi negre prand sa ii sperie din ce in ce mai mult.

- Iar eu sunt cel ce s-a nascut din intuneric, reusind sa il luminez. Sunt Luceafarul, cunoscut drept Sirius. Aripile albe si mari ale lui Sirius pareau sa capteze si mai multa atentie.

- Daca intunericul si lumina nu se vor impaca, atunci ii vom face noi sa se impace. Aldebaran va fi nascut din intuneric, dar va reprezenta lumina. Inima ii va fi inghetata, iar sentimentele inexistente.

- Hyperion este lumina, dar va fi inecat in intuneric. Atunci cand iubirea va fi confundata cu ura, si ura va disparea, ramanand doar ce era la inceput…Cand Aldebaran si Hyperion vor fi impreuna, doar atunci pacea se va forma, iar creaturile intregului univers vor reusi sa convietuiasca impreuna. Pana atunci, ura si razbunarea va salaslui intre ele, despartiti pe vecie pana cand intunericul si lumina vor reusi sa se completeze.

Atunci cand Sirius terminase de vorbit am ridicat mainile, alungand fiecare creatura in parte, creand linia ce desparte lumina de intuneric.  Ramasesem doar noi doi in spatiul vidului. L-am privit si m-am asezat mentinand contactul vizual. Ne gandeam la acelasi lucru.
 

Si noi… vom fi despartiti.
 

Am zambit privindu-l si am aprobat. Sirius a oftat indepartandu-se si uitandu-se in sus.
 

- Ce iti place asa mult la intunerc, e… atat de trist ?
 

- Si linistit.

Il completez si zambesc. Acesta se intoarce spre mine si aproba. Creatia fusese inceputa. Undeva, departe, tarziu in lume, Aldebaran si Hyperion erau creati, iar ciclul nu avea sa se sfarseasca decat la… sfarsit.I-am zambit si l-am chemat langa mine. Corpul lui fierbinte s-a mulat de al meu. I-am observat zambetul timid si nu mi-am putut potoli rasul.

- A disparut undeva puternicul Sirius? Intreb ironic si am obtinut doar un oftat si apoi buzele mi-au fost atinse de ale sale.

- Intr-o zi, Lucifer… Dorinta ta te va distruge…

Am aprobat continuand sa il tin in bratele mele si sa il privesc. Era atat de imposibil, pe cat era de posibil.

- Da si dorinta mea esti tu…

Finalul era deja scris, iar eu aveam timp sa astept sa se sfarseasca.

Mult mai adanc

Aceasta poveste este SF si are trei parti : Mult mai adanc este prima parte si vor urma alte doua parti ce vor avea legatura cu povestea in sine. Vreau sa specific faptul ca subiectele pe care le abordez pot fi considerate anormale si ciudate, de exemplu relatiile personajelor  mele nu sunt specifice, clasice, ca sa le zic asa. Consider ca o legatura de iubire sau de orice alt tip, nu are nici varsta si nici sex, sau orice altceva care sa o defineasca. Acestea fiind zise...Aici este prima parte din poveste:

________________

Picaturi de apa se auzeau incetul cu incetul, ca un zgomot ce penetra tacerea din camera, ajungand direct la mine si deranjandu-ma intr-un mod teribil. Luasem doua calmante acum un minut si speram cu ardoare sa isi faca efectul. Priveam tavanul si peretii fiind absent intr-o oarecare masura, dar auzeam picaturile de apa lovindu-ma direct.

Pic. Pauza. Pic. Pauza. Pic. Pauza. Pic. Pauza. Pic. Pauza. Pic. Pauza. Pic. Pauza.

Invalmaseala din cap nu ma lasa deloc si am presimtirea ca pastilele nu aveau sa isi faca efectul dorit de mine. E oarecum stupid sa cred ca remediile umane vor avea un efect asupra mea. Cand ceea ce simt nu se incadreaza in limitele omului, e dincolo de capacitatea acestuia de a intelege sau de a simtit. Si totusi… eu am simtit.

Am zambit ridicandu-ma de pe canapea si mergand spre dormitor. Inchizand usa si ascultand.

Pauza. Pauza. Pic. Pauza. Pauza. Pic. Pauza. Pauza. Pic. Pauza. Pauza.

Am inchis ochii asezandu-ma pe pat si punandu-mi perna pe fata. Ar fi mai inteligent daca as inchide robinetul ala bine, nu ? Dar problema este ca nu exista niciun robinet. Nicio teava.

Am oftat incercand sa ma gandesc la liniste. Si chiar asta s-a intamplat. Intr-un mod apasator si dureros s-a lasat liniste. Am renegat orice urma a existentei tale. Nu vreau sa aud nimic despre foc, apa, aer, pamant, spirit, sau orice altceva. Nu vreau sa aflu nimic despre zi si lumina, sau noapte si intuneric. Nu vreau sa stiu despre bine sau rau, caci oricum ai fi fost eu te-am iubit. Si am asteptat, dar asteptarea fusese in zadar. Nimicul ajunsese intr-un final sa ma cuprinda. Iar tu… m-ai lasat.

Am zambit. E absurd sa ma gandesc la existenta ta ca o entitate, cand stiu ca nu esti. Dar… mai stii ? Poate m-am inselat, poate totul s-a petrecut in mintea mea ravasita. Am oftat, un oftat ce semana mai mult cu un suspin si ma durea intr-un mod in care inima mea incepea sa sangereze din cauza lipsei tale.

Stand aici, fara forta sau vointa, asteptand un miracol ce nu avea sa se intample. Oricum, am simtit vantul acela ce imi facea pielea sa se infioare si oftatul sa fie mai apasator decat fusese pana acum.

Hyperion…

Am dat negativ din cap renegand asta, nevrand sa accept, nefiind posibil. Am strans perna inchizand ochii si lasandu-ma purtat de orice altceva in afara amintirii tale. Fara tine sau sentimentele ce le port acum in interiorul meu pustiu si abandonat de tine. De tine…Aldebaran.

*

Am deschis ochii simtind inca acel frig pana in maduva oaselor. M-am ridicat si am inchis geamul privind usor din spatele draperiilor. Ce usor le este oamenilor, au doar griji materiale pe care oricand ar putea sa le arunce la gunoi, dar in schimb sa faca asta, ei le aduna .
Daca ar stii…cat de mici si nesemnificanti sunt. Am inchis ochii razand absurd si mergand spre una din camere si privind peretii cu multe tablouri si poze inramate. M-am intins si am oftat. E atat de infiorator gandul realitatii mele incat ma face sa cred ca am innebunit, ceea ce nu e prea departe de adevar. Lipsa, furia, singuratatea si tradarea, ma innebunesc, ma duc pana in punctul in care imi doresc ceva… miseleste.

Legat fiind de dragostea mea pentru tine, am fost blestemat, aflandu-ma aici, fara aripi, sau puteri, fara nimeni si nimic care sa ma cunoasca, doar putin din spiritul meu imi permite sa realizez totul, doar putin din ceea ce am fost vreodata ma lasa sa asimilez totul. Dar nu accept, nu te astepta sa accept .
Am oftat inchizand ochii si mergand fara tina anume. Iesind din peretii ce ma tineau prizonier, eliberandu-ma si stiind prea bine, unde te gasesc si unde ma gasesc. Am zambit malitios atingandu-mi parul negru si privind in fata. Crezi ca oamenii o sa ma opreasca ? Ai incredere asa mult in sentimentele mele ? Atunci… gresesti.

- Hyperion a vorbit…

Iar noaptea s-a revarsat, cuprinzand ziua, si aducand intunericul, alungand lumina si ascunzand pana si luna.

- Hyperion…

Am alungat orice altceva facea referire la mine, sau la orice a facut candva legatura cu cel din mine. Aldebaran nu o sa se termine aici. Nimic nu a inceput pe pamant si nici nu o sa se sfarseasca. Ai sa mori in mainile mele si ai sa ceri iertare pana in ultima ta clipa, ai sa il renegi pe Lucifer si ai sa mi te daruiesti mie.

Veleur

Nici nu ma astept Cedrick sa nu iti fie frica de mine. Te-am asteptat de atatea ori , iar tu nu ai dat niciun raspuns chemarilor mele repetate. Nu e nimic. Nu a fost nimic. Dar in continuare va fi ceva. Ca te-am iubit sau nu, nu ar avea importanta in momentul de fata cand sentimentele sunt mai mult moarte, decat inexistente. Nu iti fie frica acum...Nu acum, caci inca mai ai timp sa-ti rascumperi greseala. Greseala fatala. Singura greseala.

Inca nu ma crezi Cedrick, inca nu ai incredere ca eu te-as putea distruge. Dar ma bucur ca increderea asta a ta, in fortele tale proprii inca mai straluceste. Stii Cedrick, pana si un diamant cu timpul isi pierde stralucirea, sau inca nu ai aflat asta? Asculta-ma Cedrick, nu fugi de mine, caci nu ai unde si mai mult ti-ai agrava situatia. Stai aici, in umbra mea, unde ai stat intotdeauna. E atat de greu sa iti dai seama ca o data ce ai intrat in lumea mea nu mai ai scapare? Tu stii asta Cedrick, de ce acum nu o mai accepti? Ma ignori, dar nu ma deranjeaza. Eu pot sa trec peste ignoranta ta, dar tu poti trece, oare, peste atentia mea? Intreaga mea atentie. Totala mea atentie. Mandria si orgoliul tau nu mai au nicio valoare acum, uite-te in jurul tau Cedrick si spune-mi ce vezi.Acum totul s-a transformat in nimic. Nimicul care candva a fost totul. Din vina cui crezi ca s-a intamplat asta, scumpul si iubitul meu Cedrick?

Inca iti vad zambetul sters pe chipul aproape impasibil. Ti-e frica Cedrick. Si cum spuneam, nu ma mira acest fapt. E absolut normal. Pe mine nu ma crezi cand iti zic ca te voi distruge, inca mai speri ca ma vei putea manipula, dar nu poti Cedrick. Acum totul e pe sfarsite. De tine depinde, tu cu ignoranta ta, cu mandria si orgoliul tau, crezi ca vei putea face ceva? Nu, Cedrick, tu nu mai poti face nimic, ai devenit inutil, ai devenit exact ceea ce te temeai sa fii. Un nimeni Cedrick, un nimeni si un nimic.

Numai eu iti dau atentie, numai eu te pot salva, dar nu o voi face. Nu din razbuna, fiindca nu meriti Cedrick nici macar o urma de razbunare, ai ajuns in asa fel incat nici ura sa nu meriti. Desi vinovatia se afla atat in mine cat si tine, tu esti cel care o poarta, Cedrick. Uite-ma acum in stare sa nu iti mai iert nimic si sa iti zic cu zambetul pe buze: Adio. Dar nu iti zic. Te-ai simtii prea bine stiind ca te ignor Cedrick, ca uit de existenta ta, sau cel putin vreau sa o fac. Te-ai crede cineva, dar nu esti . Tocmai de aceea fac ceea ce tu nu vrei, te vad Cedrick, te aud, te simt, te ating si tu nu poti face nici macar o singura miscare ca sa scapi din asta. Nu mai poti . Eu sunt sfarsitul tau, iar tu..tu nu mai ai dreptul nici macar sa visezi. Pana si visele ti le controlez , vezi cat de departe am putut ajunge atata timp cat tu m-ai subestimat, ai crezut ca ma poti controla, dar ai uitat ceva Cedrick. Tii minte...nici vremea nu se compara cu mine, nici nu taifun nu e atat de rapid ca mine, nici un tunet nu e atat de strident ca mine, nici un fulger nu e atat de stralucitor ca mine, nicio ploaie nu e atat de rece ca mine, niciun nor nu e atat de pur ca mine..Nimic nu se compara cu mine. Dar se pare ca tu uiti asta Cedrick.
Acum te feresti de mine...dar nu e nimic. Cu timpul vei invata . Vei stii cine am fost, cine sunt si cine voi fi.