In proces cu dragostea

-                      Intrebarea se respinge, domnule procuror.

Expresia fetei lui lasa de vazut faptul ca nu era de acord cu acest raspuns, asa ca insista.

-                Am sa ma repet, domnule judecator, am intrebat martorul, daca se stie sau nu se stie de starea de sanatate a inculpatului!

-                      Domnule procuror, intrebarea se respinge. Daca vreti sa fie luata in calcul, reformulati.

Ar fi marait evident la el, dar stia ca nu poate sa se comporte asa, oricat de mult ar fi vrut. Inculpatul nu era pe deplin vinovat, desi victima avea cele mai multe dovezi pentru a afirma asta. Totusi, trebuia sa se tina cont de starea psihica a persoanei in cauza. Il privi pe Robert vizibil enervat, era avocatul inculpatului si ce facea? Nimic! Absolut nimic! Si nu era rolul lui de a interveni, dar nu i se parea corect! Nu era just sa cada totul pe umerii inculpatului, desi acesta avea si el vina sa, dar nu atat de mare.

-                            Intrebarea a fost cat se poate de clara, domnule judecator, apasa cuvintele privindu-l insistent. Nu putea sa ii faca asta.

-                               Se respinge! cuvintele clare si dure rasunara in toata sala.

-                               As putea sa stiu de ce? izbucni Ovidiu privindu-l fix in ochi.

-                      Intrebarea e  subliminala, asa ca se respinge. Doamna grefier, scrieti declaratia martorului: “ Stiu despre victima faptul ca munceste, dar nu stiu exact unde si de catre cine este angajat. Stiu acest fapt doar fiindca victima mi-a spus asta…”

Ovidiu il privi pe judecator fix cat timp dicta declaratia si tensiunea in sala era atat de evidenta, incat apasa umerii celor prezenti.

-                            As vrea sa intervin, domnule judecator. Ceea ce domnul procuror a spus…

-              Stati jos, ati avut timp sa vorbiti destul domnule Bracu. Cred ca avocatul dumneavoastra poate intreveni si nu domnul procuror, apasa ultimele cuvinte.

Ovidiu stia si el care ii era rolul, dar chiar si asa, cu toate astea si cu disputa evidenta dintre el si Sorin, nu putea sta indiferent. Stia si el de rivalitatea dintre Robert si Sorin, dar chiar si asa, Sorin nu putea sa ii faca asta! Chiar daca relatia lor se desfasura in afara tribunalului, putea sa tina macar putin cont, dar in loc de asta, abuza de puterea lui. Daca ar fi fost cinstit, Ovidiu ar fi recunoscut si faptul ca insista in a-l ajuta pe inculpat din cauza lui Robert si a sentimentelor pe care, candva, le avusese pentru acesta si care se parea ca mai ieseau putin la iveala. Totusi, comportamentul lui Sorin il deranja.

-                      Domnule judecator, nu cred ca acea intrebare era chiar subliminala, in primul rand, ce am intrebat mai exact? Daca in orasul inculpatului se stia de starea acestuia, era cat se poate de obiectiv si venea chiar in ajutorul inculpatului, un fapt ce era evident si in dosarul medical al acestuia, asa ca nu vad de ce ati respins intrebarea…

Il privi fix pe Sorin si vizibil deranjat, totusi nervozitatea lui Sorin era mult prea usor de citit pentru Ovidiu si incerca sa o ignore, chiar daca nu putea ramane – cu totul – indiferent la starea iubitului sau. Dar il deranja asa tare ca nu luasera in calcul ceea ce spunea. Intrebarea nu era chiar subliminala, nu ii acorda nici un fel de raspuns martorului, acesta trebuia sa decida daca raspunsul era da sau nu. Chiar daca raspunsul, ei bine, era evident.

-                      Domnule procuror, inteleg perfect ca vreti sa veniti in ajutorul clientului meu, dar chiar si asa, prefer sa incetati aceasta… Discutie asupra starii de sanatate a clientului meu, sunt sigur ca se va lua o hotarare justa tinand cont de toate detaliile. Cu toate asta, clientul meu va multumeste si eu de asemenea, domnule procuror.

Desi Robert i se adresa lui Ovidiu, privirea sa de vanator se uita fix la Sorin. Ii zambea in stilul lui caracteristic, sexi si arogant. Stia ca Sorin e gelos, dar chiar si asa, nu facea nimic care sa ii alunge banuielile, din contra, i le alimenta. Sorin se stramba privind apoi pe dosarele pe care le avea, continuand declaratia fara sa se mai uite la cei doi.

Politistii care ii insosteau atat pe inculpat, cat si pe victima, simteau tensiunea din sala si desi nimeni nu stia ce se petrece in triunghiul amoros, erau constienti de starea de spirit dintre cei trei, asa ca se propuse o pauza.

Robert iesi lent din sala privind amuzat in jur. Sorin ii era mai antipatic ca niciodata si arata asta cu toata puterea sa. Totusi, asa picase cazul acesta, ca ei trei sa lucreze la el. Foarte draguta ironia aceasta a sortii. Desi se intalneau des in tribunal si in judecatorie, toti trei nu mai lucrasera impreuna, poate mai era un caz unde Sorin era presedinte si el avocat, sau unul in care Ovidiu era procuror si el avocat, dar asa, toti trei in acelasi caz, nu.

Dar era cat se poate de placut, modul in care Ovidiu actionase dovedea clar intentile brunetului de-al ajuta si era cat se poate de dulce, la fel ca in tinerete. Daca nu ar fi trebuit sa intervina viespea aia de Sorin, totul ar fi mers bine pentru ei doi, dar chiar si asa, Robert inca spera atata timp cat mai existau iluzii care sa il hraneasca. Iar astazi, Ovidiu il hranise destul, dandu-i o forta desafarsita pe care o emana impotriva lui Sorin.

Ovidiu il prinse de umar pe Sorin si il trase in sala consiliului privindu-l destul de enervat. Nu avea voie sa faca asta, nu in timpul procesului, dar chiar si asa, nu se putea abtine.

-                      Intrebare sublimala? intreba scrasnind din dinti si se departe de Sorin. Era enervat pe Sorin, desi nu ar fi trebuit. Era adevarat, intrebarea fusese adresata gresit si Sorin desi fusese gelos, nu se lasase prada acelei himere care ii manca sufletul.

Satenul bau incet din paharul sau cu cafeaua pe care tocmai o cumparase si il privi pe brunet zambind usor.

-                      Chiar asa a si fost, ii spuse Sorin sorbind din cafea. Ii mangaie chipul si il calma imediat pe Ovidiu. Sorin zambi fiind constient de efectele pe care le are. Chiar si asa, desi il iubea pe Ovidiu, nu avea sa il ierte prea usor pentru asta. Daca chiar asa mult vrei sa il ajuti pe Robert, incearca ceva mai mult, spuse departandu-se de Ovidiu si iesind apoi din sala, lasandu-l singur.

Sorin se considera prea matur pentru a face faze de acest gen, nu vroia sa se certe cu Ovidiu, dar nici sa ii dea de inteles ca nu l-a deranjat deloc comportamentul pe care il avea fata de el din cauza lui Robert. Stia cine era Robert si ce voia si de aceea nici nu voia sa se certe din cauza lui, desi nu ar fi fost prima data si nici ultima.

Ofta bandu-si cafeaua si apoi arunca paharul intr-un cos. Saluta cunoscutii in timp ce se ducea sa fumeze o tigara. Macar asta il facea sa uite de nervii din sala de judecata si sa nu se mai gandeasca la acea atractie evidenta dintre Ovidiu si Robert, lucru care il durea, desi nu voia sa recunoasca.

Era cu Ovidiu din timpul facultatii lui, el il desparti de Robert si chiar nu avea niciun regret. Robert era altfel in timpul facultatii si nu il meritase pe Ovidiu. Recunostea, desi nu ii placea, ca se schimbase, dar chiar si asa, asta nu il facea sa vrea ca Ovidiu sa stea prin preajma lui. Era periculos, cel putin pentru relatia lor.

Avea incredere in Ovidiu, dar cu toate acestea, tot lua in calcul posibiliatea ca brunetul sa calce stramb chiar si fara voia sa. Inchise ochii tragand cu pofta din filtrul care era o otrava pentru plamanii sai si asa nu prea sanatosi.

-                      Imi dai un foc? ar fi vrut sa rada sau sa il priveasca amenintator, sa tipe la el sa stea departe de Ovidiu, dar doar ridica din umeri si scoase bricheta putin cam greu si i-o dadu lui Robert fara sa zica nimic.

-                      Putin cam incinsa atmosfera din sala, nu? intreba Robert ranjind la el si privindu-l fix.

Sensul vorbelor sale aveau doua intelesuri, dar Sorin il alesese pe acela care ii convenea cel mai bine in acel moment.

-                      Nu e profesional din partea ta sa aduci cazul in discutie, ii atrase atentia lui Robert si acesta aproba.

Poate cei doi s-ar fi inteles bine daca nu ar fi existat Ovidiul la mijloc, dar exista si asta ii impiedica sa fie chiar si doi colegi de munca buni. Discutau, schimbau pareri, dar strict legate de munca si asta doar din nevoie, nu din placere. Sorin era constient de felul lui Robert de a fi, versat si nu in ultimul rand, mincinos in ultima perioada, prea mincinos pentru gustul lui.

Satenul stinse tigara si se departa de el fara politeturi sau orice altceva. Il deranja. Acea atitudine defaimatoare care il facea sa se simta rau il enerva la culme. Robert nu  era mai bun ca el, si daca voia, se putea comporta exact ca el. Ofta si se duse in biroul sau incercand sa se calmeze. Se plimba putin agitat facand turul camerei si apoi iesi mergand in sala de judecata. Procesul nu durase mult, dand verdictul si totul terminandu-se.

Ajunsese acasa si il gasi pe Ovidiu deja acolo, evident ca plecase fara sa il astepte si daca urma sa se comporte asa, Sorin nu avea de gand sa ii suporte atitudinea de pusti rasfatat pe care din pacate o avea si din cauza lui. Dar in seara aceea nu avea de gand sa il suporte daca facea cine stie ce figuri. Era obosit si Robert deja ii atacase verdictul, lucru care il enerva enorm, mai ales ca se sfatuise cu Ovidiu, acolo, de fata cu el. Bine, nu chiar de fata, dar auzise si… Era de ajuns.

Il saluta trecand prin sufragerie si mergand apoi la bucatarie de unde isi lua ceva de baut. Il privi pe Ovidiu destul de incruntat vazand ca il ignora.

“Foarte bine” gandi satenul iesind apoi din bucatarie si mergand la ei in dormitor. Se dezbraca si facu un dus in timp ce incerca sa se calmeze. Mereu era Robert si daca nu era Robert, trebuia sa fie altceva. Dar acum era Robert! Robert si iar Robert!

Inspira si expira in timp ce se privea in oglinda. Iesi din baie si se sterse cu doua prosoape, pe care le puse apoi la spalat. Se imbraca lejer si se tranti in pat aprinzand televizorul. Ii auzi pasi lui Ovidiu si brunetul se posta in prag sprijinindu-se de tocul usii. Sorin ii arunca o privire fugara, apoi se concentra pe televizor, de parca stirile ar fi fost mult mai important. In acel moment, chiar voia sa fie importante.

-                      Te-ai supratat?

O intrebare pe care Sorin o adora in mod special. Il privi ridicand dintr-o spranceana.

-                      De ce sa ma supar? Ca tu complotai cu Robert? Ca erai lesinat numai cand Robert vorbea cu tine? Sau ca iti dadeai sufletul incercand sa ii aperi clientul? Sau ca te certai cu mine in timpul unui proces pe baze nefondate? intreba calm privindu-l.

Roseata din obrajii lui Ovidiu ii confirma satenului ca iubitul sau constientiza si el vina pe care o avea. Chiar si asa, nu avea sa il ierte cu una cu doua pentru starea pe care i-o daduse. Daca asa mult il placea pe Robert, Sorin ar fi vrut sa stie ce rol mai avea el? Il lua pe post de inlocuitor, sau ceva in acest gen?

-                      Sorin, stii ca  nu e chiar asa…

Macar recunostea intr-o oarecare masura ca avea dreptate.  Ovidiu se apropie de el si se aseza pe marginea patului.

Privea profilul frumos conturat al iubitului sau si se intreba cum de il suporta asa mult si cum de il iubea. Ofta usor si se intinse spre el imbratisandu-l. Sorin nu-l refuza, dar totusi, nici nu participa prea mult la acel gest de afectiune, iar atitudinea lui rece il ranea pe brunet, desi stia foarte bine ca era vina lui.

-                      Stii ce efecte are Robert asupra mea, ii sopti si isi musca buza. Ochii verzi si furiosi ai lui Sorin il privira de parca era un strain.

-                      Nu sunt obligat sa suport asta, Ovidiu. Daca asa mult il placi pe Robert…

-                      Nu, nu! Intelegi gresit, spuse alarmat Ovidiu. E adevarat, stim amandoi cine a fost Robert si ce rol a avut, dar nu e asa cum crezi tu, Sorin.

Satenul ar fi vrut sa stie ce credea Ovidiu ca gandea el in acel moment. Il privi neintelegator si ofta cu greutate. Toate astea il oboseau peste masura.

Ovidiu se simtea disperat de gandul ca din cauza unui impuls il facea pe Sorin sa gandeasca astfel despre el si, implicit, despre relatia lor. Ii mangaie usor bratul apropiindu-se de el.

-                      Sorin, stii ca… Pe tine te vreau, l-am parasit pe Robert pentru tine, doar nu crezi ca m-as intoarce la el…

Ovidiu chiar credea asta si voia sa o faca in continuare. Stia de gelozia lui Storin si nu voia sa ii dea motive ca aceasta sa persiste. Daca ar fi fost in locul satenului, ar fi gandit la fel si s-ar fi simtit poate de n ori mai rau decat o facea satenul si evident, Ovidiu ar fi reactionat deloc frumos. In schimb, Sorin se abtinea, incerca sa aplaneze lucrurile si incerca sa se calmeze, ii acorda incredere lui Ovidiu, incredere de care uneori Ovidiu cam abuza, ca si in acest caz.

 Sorin il privi si ofta. Se intreba ce rost mai avea sa discute pe tema asta, toata prostia asta trebuia sa se incheie la tribunal si gata. 

-                      Da, stiu.

Minti si ii zambi iubitului sau. Nu era asa sigur pe ce zicea Ovidiu, Robert il influenta asa usor si il punea impotriva sa, incat ii era greu sa se lupte cu prima dragoste a brunetului. Stia ca Robert inca ii este drag si tine la el, dar ei erau impreuna de ceva ani, sentimentele pentru Robert nu trebuiau sa fie asa puternice.

-                      Vrei sa iesim undeva in seara asta? intreba Ovidiu jucandu-se cu parul lui Sorin. Ii atinse incet chipul in timp ce statea pe el si ii zambea usor.

-                      Sunt obosit, poate maine, nu stiu ce sa zic, dar daca vrei, poti sa te duci… Doar sa nu te intorci prea tarziu.

Niciodata nu ii interzicea nimic lui Ovidiu, il lasa mereu sa aleaga, indiferent daca alegerile sale uneori il dureau, nu ii spunea. Ovidiu era inca tanar si inca mai avea de invatat, la cei douazeci si sase ani ai sai poate ar fi trebuit sa afirme ca iubitul sau era acum un barbat adevarat, cu responsabilitati si tot restul, dar nu era chiar asa. Sorin era mai mare ca el cu sase ani si inca nu era foarte sigur ca proceda bine in relatia lor. Ii acorda lui Ovidiu toata libertatea de care avea nevoie, desi uneori era si el destul de posesiv. Diferenta de varsta intre ei il facea pe Sorin sa actioneze de multe ori nu cum ar fi vrut, ci cum i se parea lui ca ar fi bine. Si mereu il punea pe Ovidiu in prim-plan, lucru care de la un timp incepea sa il oboseasca putin. Si desi era crud sa recunoasca, tot spirutul volatil al lui Ovidiu ajungea sa ii provoace stari deloc placute.

Ovidiu il privi usor trist si zambi apoi. Aproba si il saruta scurt, satenul raspunzandu-i la simplu sarut si zambindu-i  la randul sau.

In timp ce Ovidiu se imbraca pentru a pleca in oras, Sorin il privea si il analiza. Avea acea atractie ce te facea sa inghiti in sec si sa vrei sa te apropii de el, sa il trantesti in primul pat si sa il ai pana cand tipa de placere. Asta se intampla intotdeauana cand il privea pe Ovidiu, scene cu ei doi ii reveneau in mine si il obsedau. Totusi, nu doar din asta era compusa relatia lor ce era oficiala de cinci ani. 

Era mult mai mult, ii placea orice la Ovidiu, chiar si starile lui enervante pe care le avea destul de des din cauza muncii. Il accepta cu totul, chiar si atunci cand il irita fara masura. Il ignora chiar si pe Robert de cele mai multe ori, dar gesturile evidente dintre cei doi il duceau pe Sorin in pragul nebuniei. Antipatia dintre el si rivalul sau era cunoscuta deja prea bine de Ovidiu, dar se parea ca acesta nu facea niciodata nimic ca sa rupa legatura dintre ei.

Dupa plecarea lui Ovidiu, Sorin se ridicase din pat si se duse in balconul care inconjura aproape toate camerele. Apartamentul il cumparase nu cu mult inainte sa devina oficiala relatia dintre ei, acum cinci ani. Pe atunci relatia lor, chiar si cu existenta lui Robert, era mult mai buna decat in prezent. Il durea faptul ca gandea asa, dar Sorin mereu fusese practic si spunea lucrurilor pe nume. Se aseza pe mica canapea de acolo si ofta privind afara. 

Starea aceea il facea sa se simta melancolic. Isi aduse o cafea si o tigara si se aseza iarasi. Poate nu era momentul potrivit de a bea cafea, mai ales ca era obosit si putea dormi, dar voia sa il astepte pe Ovidiu. Chiar voia asta. Trase din filtru tigarii privind in jurul sau. Balconul il aranjase dupa gustul lui Ovidiu, era in forma de L si acolo mai dormea uneori Ovidiu vara, din simplul motiv ca ii placea sa priveasca cerul noaptea. Avea o tendinta puternica de a fi romantic si asta il amuza de multe ori pe Sorin si il facea sa actioneze in conformitate cu visele iubitului sau, facandu-i surprize cat de se poate de dulci. De aceea vara mancau de cele mai multe ori acolo, avand o masuta din sticla, foarte stilata, cu scaune in jurul ei. 

Apartamentul era unul destul de mare, avand trei dormitoare, sufrageria si baia destul de spatioasa. Pentru ei doi era de ajuns, bugetul era unul destul de ridicat, asa ca isi permitau adesea sa isi faca mofturile si o duceau bine. Problemele financiare nu au fost niciodata o problema, desi nu abuzau de asta si se mentineau pe un nivel mediu. Nu au avut nici in trecut probleme grave de niciun fel, relatia lor era una chiar stabila, micile certuri erau prezente, dar nu atat de grave incat sa ii faca pe cei doi sa se simta straini unul fata de altul. Doar ca acum lucrurile incepeau sa se schimbe putin, nu neaparat in rau si nu era o schimbare radicala care se producea exact in acel moment. Toate actiunile au dus spre ea si prezenta acelui infumurat era cel mai mare inconvenient. Dar Sorin era constient ca trebuiau sa discute, deoarece ei doi nu aveau cu adevarat motive pentru care sa provoace o cearta.

Aveau o relatie consolidata pe incredere si iubire, dar intr-o societate ca a lor, era greu ca lucrurile sa se mentina pe un drum linistit, mai ales cand factori din exterior atacau si le stricau linistea interioara.

Sorin se incrunta gandindu-se ca era un indragostit prea melancolic si se comporta prea prosteste. Nu trebuia sa se lase afecatat de chestii de genul, era un barbat matur, nu avea de gand sa se planga de faptul ca relatia nu mai era ca la inceput. Era ironic sa vrea asta si mult prea prosteste. Se schimbase atat el, cat si Ovidiu, asa ca nu era asta o problema. Daca au rezistat pana acum impreuna cu toate prostiile acelea, urmau sa o faca in continuare.

*

Ovidiu intra in micul local zambind amicilor lui strambandu-se usor vazandu-l si pe Robert. Rasfula usurat de faptul ca Sorin decise sa nu vina, altfel nu ar fi stiut cum sa explice asta. Inghiti in sec si se incrunta putin. Ii saluta pe restul si se aseza pe unul dintre fotolii comandandu-si ceva de baut.

-                      Deci cum a decurs cazul? intreba unul din amicii sai si Ovidiu zambi ridicand din umeri. Nu voia sa intre in detalii mai ales ca Sorin nu era aici si stia ca satenului nu ii placea sa se discute despre ceva ce il implica si pe el, mai ales in absenta acestuia.

-                       Ca toate celelalte, spuse Ovidiu evaziv si bau din ceaiul sau.

-                      I-am atacat verdictul, spuse Robert pe o voce joasa, dar puternica. Ovidiu isi musca buza stiind asta prea bine. Doar el il sfatuise sa faca asta, daca voia sa castige timp pentru a strange mai multe dovezi pentru clientul sau.

Ovidiu stia ca nu actionase bine, doar ca nu putea sa ii explice lui Sorin faptul ca era oarecum sensibil la tot ce facea Robert. Il iubea pe Sorin, dar Robert ii devenise un amic destul de bun, in ciuda celor ce se intamplasera in trecut. De fapt, chiar din cauza celor intamplate in trecut, Ovidiu era asa sensibil la tot ce se petrecea cu Robert. Nu isi iertase faptul ca il parasise fara niciun cuvant, chiar daca in acel moment Robert meritase asta.

Robert ii zambi amuzat in timp ce isi fuma relaxat tigara. Il privea fix pe Ovidiu, fara niciun pic de jena fata de cunoscutii lor care stiau foarte bine relatia dintre cei trei. In timp ce ceilalti plecasera la dans sau la agatat, Robert ramase la masa pana cand el si Ovidiu ramasesera singuri. Se mutase pe locul liber de langa el si ii atinse incet mana.

-                      Si cum a decurs totul acasa cu domnul presedinte? intreba ironic atingandu-i mana si plimbandu-i degetele pe antebratul sau.

Ovidiu inghitise in sec si il privi enervat. Il privi disperat rugandu-l sa inceteze, dar Robert era prea nesimtit ca sa  inceteze acum cand tocmai prinsese momentul pe care il asteptase.

-                      E suparat? De ce nu e aici cu tine? Oh, sa inteleg ca ii place mai mult sa stea singur acasa decat sa te acompanieze, nu ii pasa deloc de faptul ca oricine poate sa guste putin din tine? intreba soptit Robert in timp ce buzele sale se plimbau pe gatul lui Ovidiu.

Ovidiu scrasni din dinti si il impinse usor pe Robert privindu-l serios.

-                      Termina, ceea ce faci tu chiar nu e ok. Daca te-am ajutat si ti-am dat sfaturi, nu e pentru ca…

Pentru ca ce? Se intreba si Ovidiu confuz. De fapt, de ce il ajutase pe Robert in cazul ala? Si nu neaparat in acela, dar in nenumaratele dati in care putuse interveni. De ce il facea pe Sorin sa sufere doar din cauza… Acestei atractii vechi? Nu! El il iubea pe Sorin. Se ridica in picioare, dar in momentul urmator,  Robert il prinse de mana si il trase in bratele sale. Ii saruta apasat buzele, mana lui fiind ferma pe talia sa, de care tinea strans.

-                      Nu e ca si cand ar fi prima data cand te sarut de cand esti cu Sorin, ii sopti Robert privindu-l amuzat pe Ovidiu care rosise si se parea ca se enervase.

-                      Termina, ne vad…

-                      Oh, inteleg, iti e frica de faptul ca asta ar ajunge la urechile lui Sorin, nu? il intreba Robert plimbandu-si mana pe spatele sau. Ei bine, haide sa il anuntam noi, inainte sa il anunte altcineva, ce zici? Intreba Robert pe un ton veninos si ii ranji lui Ovidiu. Ii depuse un scurt si rapid sarut pe buzele si chicoti in timp ce se ridica, fortandu-l si pe Ovidiu sa se dea de pe bratele sale.

-                      Ce ai de gand sa faci? intreba alarmat Ovidiu privindu-l pe Robert si inghitind in sec. Nu, nu face asta! Esti idiot? intreba incercand sa ii ia telefonul, dar prea tarziu.

Sorin raspunsese.

-                      Mda, raspunsul lui sec nu il uimi nici macar putin pe Robert.

-                      Ce faci, Sorin? Sunt Robert la telefon.

Momentul acela de pauza in care Robert doar ii auzise respiratia lui Sorin ii provoca blondului o satisfactie enorma. Avea sa distruga relatia dintre ei doi, de fapt, planul il avea pus in aplicare de mult timp, doar ca acum urma sa dea lovituri mai mari.

-                      Ce vrei? se auzi vocea serioasa a lui Sorin.

-                      Dormeai? intreba ironic Robert, de parca ar fi vrut sa faca conversatie. Sorin nu-i raspunsese, asa ca trebuia sa ii zica adevaratul motiv. Sunt cu Ovidiu acum, la localul obisnuit, ma gandeam ca poate vrei sa vii si tu… Ne cam plictisim si sa ne jucam doar noi doi… E cu adevarat monoton. Vino si tu, te asteptam, ii spuse si inchise telefonul.

Ovidiu se prabusi pe fotoliu privindu-l pe Robert socat. Ce facuse? Tocmai ii distrugea relatia si mai avea tupeu sa zambeasca? Isi lasa capul in maini tragand de suvitele brunete. Ce ii facuse lui Sorin? Satenul avea incredere in el, ii daduse totul si doar pentru un joc, doar din cauza unei atractii stupide… Avea sa se desparta de Sorin. Inghiti in sec simtind acel nod prezent in gat si nu mai avea mult pana sa inceapa sa planga.

-                      E, haide. Nu e asa grav. Il placi pe Sorin, dar ma placi si pe mine. Daca Sorin nu te mai vrea, poti sa vii la mine si gata. Nu e asa grav, nu crezi? intreba Robert zambind larg si mai ca i-ar fi servit una, dar nu putea.

In fond, era vina lui. El la inceput ignorase avansurile lui, apoi dintr-o joaca ii raspundea la ele, il ajuta cand se plictisea de activitatea de acasa, isi gasea refugiu in glumele si prostiile lui, era saritor la orice ar fi zis el… Si toate astea doar pentru ca Robert fusese primul in viata lui. Doar fiindca inca ii mai acorda atentie. Si Sorin? Care era rolul lui Sorin? Sorin era acolo oricand si oriunde pentru Ovidiu, Sorin facea orice voia Ovidiu, Sorin era frumos, dorit de toti si de toate, doar ca Sorin avea ochi doar pentru Ovidiu, iar Ovidiu profitase de tot ce ii dadea Sorin, dorind mai mult chiar si din alta parte!

Stia ca era vinovat, stia chiar si atunci cand actiona, dar nu se putea abtine. Avea tot ce voia de la Sorin si il voia pe Sorin doar pentru el, doar ca… Ii placea faptul ca Robert inca il dorea, si nu era neaparat doar Robert, daca era sa fie sincer.

Isi musca buza puternic pana cand simti sangele. Cum putea sa ii faca asta lui Sorin? Cum? Se intreba ce fel de fiinta era daca nu putea sa respecte ceea ce cu adevarat simtea pentru Sorin, caci stia ca il iubeste, mereu il iubise, doar ca… Nu stia nici el ce se petrecea cu el. Insa gandul de a-l pierde pe Sorin ii producea un gol atat de dureros inauntru incat nu-l lasa sa respire. Deloc. Cum sa isi vada viata fara Sorin?

Tresari cand auzi glasul calm, ferm si provocator al lui Sorin. Parul lui saten era rasfirat si suvitele pareau putin umede, semn ca facuse iar dus. Era imbracat intr-un tricou alb si pantaloni negri ce ii puneau in evidenta musculatura lucrata. Inghiti in sec la imaginea lui Sorin atat de calma, dar feroce. Sub acel calm pe care il stapanea intotdeauna, se afla ceva de care Ovidiu mereu voia sa stea departe.

Se aseza langa ei, Robert raspunzandu-I intr-un final si el la salut. Ovidiu il privea temator si chiar nu stia ce sa ii zica, cu ce sa inceapa. Iar faptul ca Sorin se parea ca nu ii acorda o prea mare atentie il facea sa se simta rau.

-                      Si cu ce ocazie m-ai invitat, voiai sa nu te plictisesti? il intreba ironic pe Robert, in timp ce isi comanda o cafea.

Privirea lacoma pe care i-o arunca Robert era de nedescifrat. Ii zambi dupa un moment si aproba dandu-i cel mai sincer zambet al sau.

Sorin se stramba intr-un zambet fals si apoi ii saluta si pe ceilalti care trecura pe la masa sa il bage putin in seama.

-                      Voiati sa va jucati, nu? intreba iar Sorin privindu-l pe Ovidiu in final.

Prea intr-adevar necajit de situatia In sine, dar ce explicatii sa ii dea lui Sorin… Daca i-ar fi zis ca in seara asta habar nu avea ca Robert era acolo, l-ar fi crezut? Putin probabil. Toata situatia era impotriva sa. Dar chiar in acea seara voia sa fie cuminte, sa nu ii faca faze lui Sorin, caci pe intreaga zi ii facuse destule.

-                      Ce jocuri… Nu mi se pare amuzant, asa ca de ce nu plecam? il intreba Ovidiu privindu-l pe Sorin rugator. Vorbim acasa, haide sa mergem, te rog. Ii spuse muscandu-si buza si privindu-l fix pe saten.

Acesta zambi amuzat si il privi pe Robert. Era clar nervos. Si nu stia pe cine era mai nervos, pe el ca ignorase situatia sau pe Ovidiu ca il lua de prost?

Robert parea fascinat de schimbarea de atitudine atat a lui Ovidiu, care parea acum un soricel prins de pisica, sau a lui Sorin care parea o fiara gata de atac. Ei bine, il excitau amandoua.

Nu il vazuse in ipostaza aceea pe Sorin niciodata, iar pe Ovidiu atat de… Pasiv si neajutorat nici atat. Chicoti si isi puse o mana pe cea a lui Sorin.

-                      Dar de ce sa plecati? intreba amuzat si surprinse acea privire de gelozie a lui Ovidiu care le privea mainile. Sa plecam toti trei, ce ziceti?

Situatia cea noua lui Sorin chiar ii provoca anumite ganduri si stari deloc favorabile. Se incrunta si se ridica.

-                      Foarte bine, sa plecam… Toti trei.

“Inca o cafea nebauta” Gandi in timp ce iesea din local si se juca cu cheile. Va fi calm, o izbucnire nu ii statea in fire, va fi foarte calm si daca  Robert era asa cum banuia Sorin ca este in acel moment, ii va da o lectie pe care sa o tina minte toate viata. Oh, si lectia lui Ovidiu va fi la fel de dureroasa.

Merse pana in parcare si se sprijini de masina, deschise usa din spate si zambi galant la amandoi facandu-le semn sa intre.

Ovidiu se intoarse si il privi pe Robert care ii urma zambind vesel. Il prinse din urma pe Ovidiu si il lua dupa umeri.

-                      Hai ca va fi interesant, sunt curios ce are de gand sa faca iubitul asta al tau, spuse in timp ce mana lui aluneca spre fundul acestuia si stranse usor.

Ranji apoi la Sorin care vazuse sigur acea scena si se opri langa el. Il privi fix si se stramba, provocandu-l sa pufneasca. Atat Ovidiu cat si Robert intrara in masina, amandoi in spate. Sorin intra si el la locul sau si porni.

-                      Sorin, de ce nu terminam cu circul asta? incerca Ovidiu sa il opreasca pe Sorin din tot ceea ce voia sa faca, chiar daca nu stia ce voia satenul sa faca de fapt.

-                      De ce nu ai terminat tu cu circul asta, inainte sa il incepi? marai Sorin la el si il facu sa taca. Robert ii privi pe amandoi si chicoti amuzat.

-                      Eu cred ca va fi chiar amuzant, noi putem incepe sa ne destindem, ce zici Ovidiu? intreba Robert privindu-l pe saten. Stia ca erau urmarti in oglinta retrovizoare de catre Sorin si asta ii sporea apetintul.

Ii atinse chipul brunetului si ii stranse ambele maini cu mana sa libera, imobilizandu-l si sarutandu-l. Ovidiu scoase un sunet de repros si il privi ambalat pe Sorin care se rezuma in doar a zambi si isi vazu de condusul sau.

Era o stare ciudata pentru toti trei, desi doar Ovidiu lasa ca emotiile sa il tradeze. Nu mai avea mult pana sa inceapa sa planga si asta il enerva pe Sorin. El il adusese in starea asta, asa ca brunetul putea sa planga cat voia! Asta ii era lectia ca se juca cu el!

Oprise la un hotel si le spuse sa coboare. Ovidiu opuse ceva rezistenta, dar se parea ca Robert era chiar nerabdator. Sorin inchiriase o camera si apoi si apoi ii daduse ceva mai multi bani tipei de la receptie. Fata aproba, iar in timp ce Sorin astepta, cei doi se apropiara de el.

-                      Ia cheia si duceti-va in camera, puteti incepe fara mine, spuse Sorin si le zambi bland. Robert lua cheia si il privi. Fii sigur, grabeste-te daca nu vrei sa pierzi toata distractia.

Sorin l-ar bate! Dar atat de tare incat l-ar lasa mort! Dupa ce plecase ceilalti, astepta ceva pana cand tanara ii aduse ce voia. Ii mai daduse ceva bani, doar pentru a ii inchide gura in cazul in care cineva il cunostea. Ofta si lua liftul pana in camera. Unde il va duce toata chestia asta? In orice caz, nu avea nicio idee.

Intre timp, Robert si Ovidiu deja ajunsesera in camera.

-                      Mi se pare o prostie si totul e din cauza ta! Nu pot sa cred ca l-ai chemat acolo! De ce ai facut asta? Doar ca sa ma desparti pe mine de el? Ei bine, cred ca chiar ai reusit.

Robert isi dadu ochii peste cap apropiindu-se amenintator de Ovidiu. Robert nu era asa dulce ca Sorin, in niciun caz, era calculat si rece si nu se dadea inapoi de la niciun fel de lucruri, fie el mai dubioase sau ciudate. Era adevarat ca il surpindea atitudinea lui Sorin, s-ar fi asteptat sa il ia la bataie, dar se parea ca tipul nu voia asta. Oricum, Robert accepta ca daca Sorin ar vrea sa il bata, ar reusi.

Ranji usor in timp ce isi desfacea camasa. Ovidiu era putin cam socat de ce se intampla si nu intelegea de ce. Doar Ovidiu era obisnuit sa faca chestii pe la spatele lui Sorin, ce mai conta acum ca o face in fata acestuia?

Il impinse pe brunet in pat fara niciun fel de menajamente. Stia inca din tineretea lor ca brunetul nu e chiar un adept al dulcegariilor in pat. Ovidiu pufni si arunca cu o perna in el.

-                          Daca tu crezi ca eu o sa accept asta, te inseli, ii spuse si il privi serios.

-                      Eu cred ca o sa accepti, se auzi vocea lui Sorin din prag. Ba chiar, sunt sigur, ii spuse privindu-l fix. Ovidiu inghiti in sec. Nu! Iubitul lui nu ar permite asta!

-                      De ce faci asta Sorin? Sa te razbuni pe mine? Pentru ce? Crezi ca te-am inselat? Crezi ca nu imi pasa de tine? Daca ar fi asa, l-as lasa sa se culce cu mine fara nici cea mai mica retinere.

Sorin il privea nervos si se intreba daca in toti acesti ani Ovidiu chiar il crezuse prost? Faptul ca flirta cu oricine si oricand avea chef, chiar si cu el de fata, il facea poate doar nesimtit. Dar acum il mintea intr-un stil fara doar si poate. Si Ovidiu stia ca Sorin nu mai suporta nici macar o picatura, dar totusi, putea incerca. Brunetul isi musca buza si il privi pe Robert care doar zambea amuzat de intreaga situatie.

Ovidiu il inselase pe Sorin, fie doar si prin gesturi marunte, ideea era ca il inselase de nenumarate ori si Sorin se saturase. De ce acum? Asta nu intelegea Ovidiu, de ce facea asta acum si in acest mod.

-                      Nu tu l-ai vrut pe Robert de la bun inceput? intreba Sorin apropiindu-se de pat cu o punga in mana pe care o aruncase pe un fotoliu.

Isi prinse tricoul si il dadu jos privindu-l amuzat pe Robert.

-                      Ai de gand doar sa stai si sa privesti? Din pacate, nu asta iti e rolul in seara asta, ii spuse pe o voce deloc binevoitoare sau draguta. Robert doar ridica din umeri si trase de hainele lui Ovidiu, iar Ovidiu, ei bine, incepea sa intre in joc cu scopul de a-l enerva pe Sorin.

Brunetul il trase aproape pe Robert, sarutandu-l apasat si atingandu-i spatele. Ii prinse camasa in maini si trase salbatic de ea, fiecare nerv din el explodand. Robert ii zambi si ii mangaie chipul, apoi ii rupse hainele fara nicio problema. Il intoarse cu spatele si ii lega mainile cu bucatile din tricoul acestuia.

-                      Se pare ca nu ai uitat cum ii place, se auzi vocea lui Sorin, iar Robert se intoarse doar pentru a-l privi pe saten complet dezbracat si relaxat.

Se incrunta vizibil deranjat de faptul ca se simtea atras de Sorin, cand pana acum cateva ore ii era atat de antipatic. Inspira si expira si apoi ii zambi.

-                      Cum sa uiti asa ceva? intreba incepand sa se dezbrace si el.

"Cel putin ei doi se bucura de spectacol", gandi Ovidiu. In timp ce el era imobilizat acolo, neputand decat sa vada profilul lui Robert si doar sa auda replicile celor doi si facandu-si ceva griji cu privire la modul in care urmau sa o faca. Pervers din fire, nu putea sa nu admita, faptul ca a face sex cu cei doi barbati din viata sa care il atrageau atata de mult, il excita fara masura.

Sorin se apropie de Robert si il ridica, cam brutal, de pe pat. Il ajuta sa se dezbrace si ii atinse usor talia lipindu-l apoi de el.

-                      Se pare ca tu esti intrusul cel mai enervant, ii spuse privindu-l si fiind foarte calm.

-                      Calmitatea asta a ta ma enerveaza rau.

Si asa si era. Il vazuse in acea zi pe Sorin complet diferit fata de calmul sau obisnuit si asta ii placuse, dar acea imagine de calmitate perfecta, nu o suporta.

Sorin doar se rezuma in a-i zambi amuzat. Isi apropie chipul de gatul sau si musca, destul de tare, facandu-l pe Robert sa geama si sa inchida ochii.

Ovidiu inghiti in sec si clar nu ii placea ce auzea! Cei doi nu trebuiau sa se placa, ci sa se urasca! Pe el trebuiau sa il placa, Sorin era al lui, asa ca Robert nu avea niciun drept sa il atinga sau oricine altcineva.

Isi musca buza de invidie si de enervare, incercand sa se abtina si sa nu faca vreo scena deloc favorabila in acel moment, caci altfel ar fi riscat sa fie scos el din joc.

Robert zambi amuzat si il departa usor. Ii atinse abdomenul si urca cu mana spre piept.

-                      Nu asta era in planurile mele, ii spuse si Sorin doar ridica din umeri.

In acel moment nu il interesa planurile lui, nici chiar planurile proprii, maine urma sa fie o zi grea, o zi in care urma sa decida ce sa faca mai departe, dar acum nu avea starea necesara si nici macar cheful pentru a face asta.

 Doar il impinse usor pe Robert spre pat si ii zambi amuzat. 

-                      Tu te vei ocupa de tradatorul asta mic, ii spuse satenul si Robert aproba.

Sorin se intinse pentru a lua sacosa care continea cateva jucarii deloc de neglijat, prezervative si lubrifiant. Ii arunca sticluta lui Robert si acesta o prinse. Se parea ca intre ei se forma o conexiune destul de interesanta.

Ii zambi satenului in timp ce desfacea sticluta cu lubrifiant si isi turna pe maini. Stia din amintiri ca Ovidiu nu era genul preludiului, prefera sexul dur si cat mai mult. Si in acel moment, Robert chiar nu stia ce sa ii ofere decat ceea ce voia, caci el se gandea in cu totul alta parte.

Ii saruta spatele brunetului soptindu-i sa se calmeze si sa se relaxeze. Ovidiu rasufla usurat caci situatia revenise la normal. Iar normalul sau inseamna ca toata lumea sa ii acorde lui atentie. Fiindca o merita!

Ii atinse fundul si stranse usor de acesta, provocandu-i o mica tresarire. Zambi amuzat stiind sigur ca Sorin urmarea intreaga scena din picioare, nu departe de ei. Rasufla greu si ii atinse cu buzele talia, in timp ce doua din degetele sale alunecoase intrasera in brunet, provocandu-i un mic geamat. Le misca cu rapiditate, adaugand imediat altele. Robert nu putea sa nu observe faptul ca Ovidiu era destul de larg si nu neaparat din cauza faptului ca folosise lubrifiant si ca degetele sale intrasera atat de repede si isi facusera loc. Nu, sigur nu din cauza asta, si putea jura ca Sorin avea o mare contributie la largimea lui.

Il simti pe Sorin lipit de spatele sau, erectia acestuia lipindu-i-se de piele si inchise ochii, savurand momentul. Nu stia ca putea sa se excite doar din cauza unui tip pe care il urase destul de mult pana de curand. Inghiti in sec si il obliga pe brunet sa se ridice usor in genunchi si sa stea intr-o pozitie usor aplecata, capul fiindu-i intre perne. Robert statea si el in genunchi in pat, dar intr-o pozitie dreapta. Sorin ii atinse penisul incepand sa maseze incet, in timp ce buzele sale se lipeau de umarul stang al barbatului din mijloc.

I se parea amuzant faptul ca Robert statea in mijloc, de fapt, mereu Robert era in mijloc, in mijlocul relatiei lui cu Ovidiu, in mijlocul certurilor sale, de obicei, mereu in mijloc. Cel putin acum era la propriu in mijloc.

-                      Grabeste-te, ii auzi vocea lui Ovidiu si Sorin ranji.

-                      Asa e, grabeste-te ca nu rezista prea mult si murdareste cersafurile pe aici prea devreme.

Ovidiu murmura ceva si Sorin doar ii lovi fundul cu destula putere incat sa isi lase palma imprimata pe fesele brunetului. Acesta isi lasa capul pe spate gemand si muscandu-si buzele. In acel moment, Sorin isi departa mana de penisul lui Robert ca acesta sa isi puna prezervativul si sa il penetreze pe Ovidiu destul de violent si rapid.

Inghiti in sec simtindu-se in interiorul cald si moale al brunetului, dar nu numai asta ii crea lui Robert o senzatie de caldura in interiorul sau, cat si cele doua degete infipte bine in el. Isi musca buzele si intoarse capul spre Sorin.

-                      Misca-te, ii ordona acesta impingandu-l mai aproape de Ovidiu si Robert respectandu-i ordinul, incepand sa se miste destul de rapid. Gafaia si gemea, la fel si Ovidiu care se simtea chiar bine si realiza faptul ca orice pula se simte perfect, doar ca cea a lui Sorin era mult mai mare si acesta era un avantaj destul de bun si… Ei bine, da, mare. Orice era mare la Sorin, de la pula, la inaltime si altceva.

Robert isi musca buzele simtind ca va exploda cat de curand, doar ca se inselase. Atunci cand varful penisului lui Sorin presa intrarea acestuia si ii strangea fesele intr-un mod dureros de dulce, ei bine, atunci avea impresia ca innebuneste.

Satenul ii prinse talia ferm dupa ce ii inrosise fundul si inaintase, lent, dureros de lent, in interiorul lui Robert, facandu-se simtit si provocandu-l pe acesta sa tipe putin, ceea ce clar il amuza. Se izbi cand aproape ajunsese la final si expira ceva mai greu.

Robert se sprijini in maini privind spatele transpirat al lui Ovidiu. Il mangaie incet, incercand sa isi revina si sa nu se gandeasca la ce avea in el in momentul ala.

-                      Robert? intreba Ovidiu si Sorin ranji amuzat, mainile sale se strecurara sub Ovidiu si il ridica brusc, fundul sau impingandu-se in Robert, acesta intrand mai adanc in Ovidiu si Sorin se impinse brusc in fundul noului sau partener. Robert expira brusc si gemu cuprins de placere.

-                      Hai, lupta si tu putin aici, trebuie sa ne satisfaci pe amandoi, ai uitat? intreba Sorin sarutandu-l sub ureche pe Robert si razand amuzat.

Nu prea il incanta ideea de-ai satisface pe cei doi iubiti, dar in acel moment nu prea putea gandi singur, asa ca incerca sa faca ce zicea Sorin.

Incepu sa se miste la inceput lent, dar cu putin ajutor din partea lui Sorin care se izbea de fundul sau fara nicio mila, incepu si el sa se miste in Ovidiu cu o forta pe care sigur nu o avea singur, evident, Sorin intervenea intre cei doi.

Mainile satenului se plimbau pe ambele corpuri, alintandu-le si dandu-le sanzatii superbe, doar ca barbatul din mijloc se parea ca primea cel mai bun tratament, buzele satenului dezmierdandu-i corpul si sarutandu-l oriunde putea.

Robert si Ovidiu avusesera un orgasm simultand, provocate amandoua in mare parte de Sorin care continua sa se miste violent in Robert, invinetindu-i talia de care stransese atat de tare si picioarele pe care le atinsese.

Brunetul tipa in moment in care ejacula fiind constient de mana lui Sorin de pe fundul sau – el avea un fetis in a-l lovi peste fese si in a le inrosi – si de penisul lui Robert care continua sa se miste in el fara voia stapanului sau.

Il simtea pe Robert lipit de el si ar fi vrut sa se miste putin, pozitia aceea nefiindu-i chiar favorabila, dar era prea epuizat in a mai zice ceva. Greutatea lui Robert deveni dintr-o data mult mai usor de suportat si isi dadu seama de ce. Sorin se ridicase de pe pat si se apropie de fotoliu, iar Robert se ridicase si el pentru a desface bucata de tricou cu care il legase.

Se intoarse cu fata in sus si il observa pe Robert epuizat, respirand sacadat si fiind tot transpirat. Isi musca buza sesizand faptul ca se simtea gelos, foarte gelos. Sorin nu trebuia sa faca asta! Nu avea niciun drept sa se atinga de altcineva in afara de el. Ofta si il vazu ca se apropie. Se aseza langa ei, dar destul de departe.

-                      Credeati ca am terminat? ii intreba si ranji amuzat. Ii oferim lui primul un trantament special? Il intreba pe Ovidiu, acestra incruntandu-se si sarind pe Sorin imediat.

-                      Nu, nu si nu! Nu vreau sa ii mai acorzi lui atata atentie, ii spuse nepasandu-i ca Robert era acolo. Barbatul observa scena dintre cei doi si nu prea ii placea, dar Sorin ii zambi amuzat si scoase limba la el facandu-l sa se simta amuzat si ceva mai bine.

-                      E ok, am grija de amandoi. Nu fi egoist, te-a facut sa te simti bine, ar trebui sa ii multumesti, nu crezi? il intreba mangaindu-i usor spatele si apoi chipul.

Ovidiu ii arunca o privire lui Robert si ofta, lasandu-se apoi pe perne, dar nu avu timp sa se relaxeze, caci Sorin ii prinse picioarele si il trase spre el despartindu-i-le.

-                      Buuun, daca tot ai vrut sa fii primul care vrea sa primeasca mai multa atentie, e perfect, ii sopti sarutandu-i buzele si chicotind apoi.

Ii atinse cu degetele intrarea larga si il simti tremurand in bratele sale. Alesese vibratorul cel mai mare de pe pat si se juca usor cu el tachinand intrarea aceea care stia ca urma sa se faca foarte mare in curand. Ii saruta fruntea in timp ce introduse brusc vibratorul si il porni la o viteza mare.

Imediat corpul brunetului fusese prins de placere.

-                      Nu asa repede, spuse satenul vazand ca Ovidiu voia sa se lase pe spate, pe pat. El, spuse aratand spre Robert.

Satenul il prinse pe Robert de mana si il trase pe acesta in genunchi, se pozitiona in spatele lui si ii ceru lui Ovidiu sa ii ofere un oral. Spre surpinderea lui Robert, Ovidiu accepta, buzele sale cuprizandu-i infometate penisul.

Isi musca buza si se lasa usor pe spate simtindu-l pe Sorin.

-                      Asta nu e tot, dulceata, ii sopti sarutandu-i umarul, Robert gemand enervat si privindu-l furios.

-                      Ce e? intreba Sorin ridicand dintr-o spranceana si neintelegand ce voia sa spuna, desi pricepea ca ceva nu era tocmai ok.

-                      Tu… Nu m-ai sarutat niciodata de cand sunt aici, ii spuse simtind ca roseste. Sorin il privi amuzat si rautacios.

-                      Ai fost neatent, ba chiar te-am sarutat cat de des am putut, ii sopti sarutandu-i in acel moment gatul si provocandu-l sa geama. Alesese alt vibrator pe care il presa de intrarea lui Robert. Vezi, chiar si acum te sarut, prin multe metode, ii sopti si baga vibratorul in el fara nicio problema.

Robert chiar se simtea bine cu vibratorul si cu gura umeda a lui Ovidiu, incepand sa se relaxeze, bucurandu-se de o placere suportabila, doar ca… Atunci cand Sorin pornise vibratorul la cea mai mare viteza si isi pozitiona penisul la intrarea in el izbindu-se puternic de fundul sau si impingand vibratorul in interiorul lui, Robert avu impresia ca se rupe de realitate. Tipa intrand mai adanc in gura lui Ovidiu, provocandu-i acestuia un geamat de protest.

Sorin ranji si ii saruta gatul de care musca incepand apoi sa se miste lent din cauza faptului ca vibratorul pornit ii dadea si lui niste stari absolute superbe. Chicoti usor si ii prinse fesele rotunde si ferme in maini strangand de acestea.

-                      Nu m-am gandit pana acum, dar esti potrivit pentru astfel de jocuri, ii sopti si ii linse rana pe care o facuse.

Robert ejacula rapid si il ajuta si pe Ovidiu sa ejaculeze, oferindu-i acelasi tratament. Intr-un final si Sorin ejacula, de data aceasta in Robert, deoarece uita de prezervativ. Scoase vibratorul cu mana provocandu-i alte frisoane de placere lui Robert si apoi zambi amuzat vazandu-si cei doi parteneri de joaca epuizati. Se baga si el in pat, dar se parea ca trebuia sa stea in mijloc, astfel sa ii satisfaca pe amandoi.

Ofta si se multumi in a sta, de data aceasta, el in mijloc. Ovidiu il imbratisa strans aruncand sageti in directia lui Robert cu ochii, dar acesta il ignora, trecandu-si si el bratele in jurul lui Sorin.

Amandoi aveau noroc in seara aceea ca il binedispuse, caci altfel ar fi avut sanse sa doarma amandoi pe hol, dezbracati si infrigurati.

*

A doua zi in timp ce Ovidiu facea dus si Robert era adancit in gandurile sale, Sorin putea sa analizeze situatia. Acum totul era schimbat, el, Robert… Si slabe sanse si Ovidiu, dar nu putea sa nu recunoasca faptul ca accesase acea doza de egoism a brunetului care il facea sa vada totul altfel.

Sorin facu rost de haine pentru cei doi si dupa ce se spalase, cu totii plecara de acolo alegand sa nu vorbeaca de cele intamplate.

-                      Uhm… Si asta cum ne afecteaza pe noi? intreba Ovidiu in timp ce se imbraca pentru a merge spre procuratura. Sorin ridica din umeri, ceea ce il facu pe Ovidiu sa presupuna ca… Totul e bine intre noi, nu? intreba si isi musca buza. Uite ce e, stiu ca am gresit, dar… Nu o sa mai repete. Experienta de ieri nu a fost chiar superb, asa ca… Imi pare rau, nu vreau sa ma despart de tine si nu vreau ca tu sa mai atingi vreodata pe altcineva, nici eu nu o sa o fac… Promit. Deci… Ramanem impreuna?

Sorin se sprijini de pragul camerei lor si il privi amuzat. Aproba si isi lega cravata mergand spre sufragerie. Citi mesajul pe care il primise si ranji amuzat.

"Asta va fi cu adevarat interesant", gandi si verifica daca avea tot la el. Dupa ce si Ovidiu era gata, plecara impreuna la tribunal.

Urma sa intre intr-un proces in curand si trebuiau amandoi sa se pregateasca, Sorin deschise usa biroului sau si ranji.

-                      Ce zici, ai ceva timp in dimineata asta? intreba Robert avand camasa desfacuta si privindu-l cu ochi doritori pe Sorin.

Acesta ranji si aproba.

-                      Pentru tine, oricand, spuse chinuindu-se de data aceasta sa isi dezlege nodul la cravata.

-                      Si… Cum ramane cu dragostea ta pentru Ovidiu?

Sorin ridica dintr-o spraneana.

-                      Dar dragostea ta pentru mine?

Intrebarea lui Sorin il surpinsese, dar… Stia deja raspunsul de seara trecuta.

-                      E in proces, iubire, ii sopti sarutandu-i buzele apasat si bucurandu-se de senzatia pe care acestea i le oferea.

-                      In process, deci, huh? Mi-ai furat gandurile, scumpule, ii sopti in timp ce buzele sale se bucurau de atingerea aceea intima.

Mainile sale ii prinse fundul si il ridica in brate, facandu-i apoi loc pe birou si aruncand toate dosarele pe jos.

Se privira in ochi si cazusera de acord de data acesta in alegerea verdictului. In acest caz, procesul nu putea sa aiba mai multe verdicte, unul singur era de ajuns. Dragostea.