Expresia fetei lui lasa de vazut faptul ca nu era de acord cu
acest raspuns, asa ca insista.
- Am sa ma repet, domnule judecator, am intrebat martorul,
daca se stie sau nu se stie de starea de sanatate a inculpatului!
-
Domnule procuror, intrebarea se respinge. Daca
vreti sa fie luata in calcul, reformulati.
Ar fi marait evident la el, dar stia ca nu poate sa se
comporte asa, oricat de mult ar fi vrut. Inculpatul nu era pe deplin vinovat,
desi victima avea cele mai multe dovezi pentru a afirma asta. Totusi, trebuia
sa se tina cont de starea psihica a persoanei in cauza. Il privi pe Robert
vizibil enervat, era avocatul inculpatului si ce facea? Nimic! Absolut nimic!
Si nu era rolul lui de a interveni, dar nu i se parea corect! Nu era just sa
cada totul pe umerii inculpatului, desi acesta avea si el vina sa, dar nu atat
de mare.
-
Intrebarea a fost cat se poate de clara, domnule
judecator, apasa cuvintele privindu-l insistent. Nu putea sa ii faca asta.
-
Se respinge! cuvintele clare si dure rasunara in
toata sala.
-
As putea sa stiu de ce? izbucni Ovidiu
privindu-l fix in ochi.
-
Intrebarea e
subliminala, asa ca se respinge. Doamna grefier, scrieti declaratia
martorului: “ Stiu despre victima faptul
ca munceste, dar nu stiu exact unde si de catre cine este angajat. Stiu acest
fapt doar fiindca victima mi-a spus asta…”
Ovidiu il privi pe judecator fix cat timp dicta declaratia si
tensiunea in sala era atat de evidenta, incat apasa umerii celor prezenti.
-
As vrea sa intervin, domnule judecator. Ceea ce
domnul procuror a spus…
- Stati jos, ati avut timp sa vorbiti destul
domnule Bracu. Cred ca avocatul dumneavoastra poate intreveni si nu domnul
procuror, apasa ultimele cuvinte.
Ovidiu stia si el care ii era rolul, dar chiar si asa, cu
toate astea si cu disputa evidenta dintre el si Sorin, nu putea sta indiferent.
Stia si el de rivalitatea dintre Robert si Sorin, dar chiar si asa, Sorin nu
putea sa ii faca asta! Chiar daca relatia lor se desfasura in afara
tribunalului, putea sa tina macar putin cont, dar in loc de asta, abuza de
puterea lui. Daca ar fi fost cinstit, Ovidiu ar fi recunoscut si faptul ca
insista in a-l ajuta pe inculpat din cauza lui Robert si a sentimentelor pe
care, candva, le avusese pentru acesta si care se parea ca mai ieseau putin la
iveala. Totusi, comportamentul lui Sorin il deranja.
